A rãmas mai puþin de o sãptãmânã pânã la scrutinul pentru europarlamentare, dublat de un referendum – al doilea din acest an – pentru votul uninominal în douã tururi ºi parcã niciodatã, în cei aproape 18 ani care au trecut de la Revoluþie, dezinteresul românilor pentru democraþia participativã nu a fost mai mare ca pânã acum.
O primã explicaþie o poate constitui miza minorã a celor douã evenimente. Populaþia nu a înþeles mare lucru din exerciþiul de pânã acum al europarlamentarilor noºtri. A înþeles doar cã niºte oameni, trimiºi la Strasbourg pe criterii aleatorii, stau acolo pe diurne bune ºi nu fac mai nimic. Iar când ar trebui, totuºi, sã facã ceva, se împart în douã, la fel ca acasã, cum a fost cazul, mai deunãzi, cu „meciul” tãcut dintre democraþi ºi restul lumii. Partidele n-au ajutat mai deloc electoratul sã înþeleagã de ce este important acest scrutin. Listele conþin ori nume neinteresante, ori anonimi. Campania din mass-media a fost ternã, iar concursurile organizate de unele posturi TV mai ambiþioase au fost pur ºi simplu penibile. Singurele, ceva mai interesate, par a fi partidele mici, fãrã prea multe ºanse, care încearcã sã forþeze procentele în vederea viitoarelor alegeri. Europarlamentarele apar mai degrabã ca o loterie „6 din 49” de la care fiecare aºteaptã o minune mai mare sau mai micã.
Referendumul apare chiar mai dramatic: el este deja un exerciþiu democratic fãrã rost, din care aproape nimeni – cu toatã râvna prezidenþialã – nu mai înþelege nimic. De ce sã mai votãm, când guvernul ºi-a asumat deja acest procedeu? – se întreabã, pe bunã dreptate, cei care mai înþeleg câte ceva. Dar nu totul. Pentru cã miezul problemei îl constituie ºansa preºedintelui de a se arãta publicului ca un ins profund preocupat de soarta naþiunii, pentru care este dispus sã se batã cu balaurul corupþiei cu mai multe capete, având de partea sa doar mielul democrat, imaculat ºi nevinovat. Nici prin cap nu-i trece preºedintelui sã mai respecte vreo prevedere constituþionalã, între care ºi aceea cã rolul sãu a fost doar sã propunã tema referendumului, nu sã-i ºi facã campanie, nevând dreptul sã se manifeste ca parte implicatã, dar asta nu mai ºocheazã pe nimeni, comportamentul sãu fiind deja acceptat ca o paricularitate a condiþiei sale de preºedinte-jucãtor la toate jocurile de noroc ale democraþiei.
Traian Bãsescu ºi-a asumat, în aceastã chestiune, un mare risc: acela ca, în ciuda râvnei depuse, rezultatul referendumului sã nu fie cel aºteptat. Ar fi o înfrângere care va contribui la descreºterea poularitãþii sale ºi a încrederii care ar trebui sã-l propulseze, în 2009, spre un nou mandat. Un joc de ruletã, în care n-ar fi exclus sã apese pe trãgaci exact când glonþul dezinteresului este pe þeavã.
|
| Accesari:
2857
|
Adauga o opinie