NiciodatĂŁ parcĂŁ ceea ce generic s-a ĂŽncetĂŁĂženit ca "nepotism" nu a atins culmile din prezent.

Trãim o veritabilã epopee a promovãrii, pe cele mai nefireºti filiere, În funcÞii de stat, plãtite din bani publici, a nevestelor, amantelor, amanÞilor fiilor, nepoÞilor, cuscrilor, finilor, naºilor ºi altor categorii din Încrengãturile familiare ºi de clan. Nu este o invenÞie a regimului democratic. Nepotismul s-a practicat ºi sub dicataturã, numai cã atunci era mai atent controlat ºi - conform unui dicton clasic - "non licet bovis quod licet Jovis". Adicã ceea ce era permis la "vârf", unde funcÞiona o legitimitate autoproclamatã, nu era permis ºi la nivelurile intermediare. Ceauºescu ºi-a promovat nevasta ºi pe unul dintre fii În virtutea statutului sãu excepÞional, care-i permitea aproape orice derogare. Erau Însã, dacã vã aduceÞi aminte, ca interzise ca principii, coexistenÞa soÞului ºi a soÞiei, ori a copiilor, În aceeaºi instituÞie ºi la nivele de comandã. Nepotismul se practica ºi atunci, dar ceva mai la distanÞã ºi cu grija ca promovãrile sã nu fie atât de ostentative Încât sã genereze mânia "vârfurilor".

Astãzi nu mai existã niciun fel de opreliºti. Dacã În alte zone decât administraÞia, se acceptã ideea meritului personal - vezi cazul asccensiunii de-a dreptul miraculoase a fiicei preºedintelui, În ierarhia unui partid, direct de pe catwalk la prezidiu - pe aici nu existã nicio opreliºte. Nevestelor de demnitari sau de parlamentari pot deveni la rândul lor parlamentari, ca ºi unele fiice sau fii, sau fraÞi, pe care influenÞa titularului Îi poate promova pe liste (poate cu uninominalul va fi mai complicat). Raiul nepotismului e Însã În administraÞia publicã. Acolo nu e nicio problemã ca o nevastã de ministru sã devinã Înalt funcÞionar public peste noaptem, sau ca o Întreagã formaÞiune de neveste de politicieni sã fie promovate pe culmi de partid Într-un consiliu de supraveghere - al asigurãrilor, de pildã.

A devenit o regulã ca orice titular de portofoliu sã se îngrijeascã ca nevestele, fiii, verii colegilor de partid sã poatã obþine funcþii bine plãtite în care sã nu fie nevoiþi sã dea în brânci. Funcþioneazã foarte bine ºi trocul: tu îi angajezi pe ai mei, iar eu pe ai tãi! În felul ãsta nici nu bate la ochi. Cele mai mari performanþe de pânã în prezent le-au obþinut partidele aflate la guvernare - liberalii ºi udemeriºtii. Dacã cineva ºi-ar pune în minte sã identifice relaþionarea ocupanþilor diferitelor funcþii publice i-ar ieºi o schemã fabuloasã de încrengãturi ºi de "combinaþii de n luate câte k", care þes în administraþie o pânzã de pãianjen mai ceva ca în poveºtile cu mafioþi. Singura deosebire este cã ãºtia nu dau lovituri în afarã, fiindu-le suficient sã sugã de la buget sume pe cât de mari, pe atât de nemeritate.

Rubedeniada este boala cronicã a sistemului ºi schimbãrile de titular nu fac decât sã Înlocuiascã o reÞea cu alta, un sistem de Încrengãturi familiale ºi de clan cu altul. Fãrã ca cineva sã poatã sau sã doreascã a interveni, pentru cã aproape toÞi sunt cuprinºi În schemã!