Mi-amintesc o întâmplare - cât de adevãratã, n-am de unde sã ºtiu - de pe vremea când Ceauºescu ermetiza graniþele, pentru ca românii sã nu umble hai-hui prin lume ºi sã-ºi vadã, acasã, de treabã. Se zice cã nu ºtiu ce ºef al þiganilor - rege, împãrat sau doar bulibaºã - ar fi solicitat organelor în drept paºaport pentru a participa la o reuniune internaþionalã a etniei sale, ce urma sã se þinã dupã vreo lunã la Monte Carlo sau pe undeva pe-aproape. Bineînþeles cã ºeful de la paºapoarte a cerut lãmuriri de mai sus, dar i s-a spus s-o lase moartã. 'De-asta ne arde nouã acuma, de congresele þiganilor?' - zice-se cã ar fi exlamat cu nãduf 'Cabinetul 2'. Dupã câtva timp, cineva ºi-a adus aminte de întâmplare ºi a dat indicaþii celor de la paºapoarte sã-l cheme pe solicitant ºi sã-i explice cã, datoritã unor probleme interne ºi externe, cãlãtoria n-ar fi oportunã, dar cã altãdatã... ºi aºa mai departe... Bulibaºa a fost chemat ºi generalul, sau colonelul, ce era, i-a zis: 'În legãturã cu plecarea dvs...' 'Care plecare?' - a întrebat þiganul. 'La congres!' 'Care congres?' - face acesta din nou. 'Pãi, ãla de la Monte Carlo!' 'Aa, ãla? Pãi, sã fii mata sãnãtos, m-am întors de-acolo de o lunã!' Întâmplarea - adevãratã sau nu - mi se pare extrem de sugestivã pentru modul în care, de data aceasta Europa, nu România, priveºte problema. De când am deschis noi graniþele, a venit rândul celor care pânã-n '89 þipau de mama focului pentru dreptul românilor de a cãlãtori liber, sã aibe o nemulþumire. Umblãm prea mult. Mai ales compatrioþii noºtri romi, pe care-i gãseºti în acþiune pe unde nici nu-þi trece prin cap. ªi pe unde lasã urme adânci. Venit la Bucureºti sã cuvânteze în faþa parlamentarilor români, Peter Schieder, preºedintele Adunãrii Parlamentare a Consiliului Europei, ne-a avertizat deunãzi cã, dacã nu ne þinem minoritatea în frâu, s-ar putea sã se ia mãsura reintroducerii vizelor. Dacã dl Schieder crede cã astfel se rezolvã problema înseamnã cã nu cunoaºte întâmplarea cu bulibaºa ºi cã nu realizeazã cã mãsura nu va avea decât efecte minore. Românii vor sta acasã, în schimb romii nu vor avea nevoie de paºapoarte pentru a strãbate în continuare Europa de la un capãt la altul. Probabil cã adevãrata problemã - a Europei, nu doar a României - o constituie statutul þiganilor, în general, europeni 'avant la lettre' de cel puþin o sutã de ani, pentru care ar trebui sã se gândeascã un sistem unitar ºi adecvat de norme. |