Loiali cum suntem noi de felul nostru, ne manifestãm sprijinul deplin faþã de George Dabãliu Bush chiar mai înainte ca acesta sã ni-l cearã efectiv. Primele unitãþi combatante intrate în luptã aparþine Poliþiei. Sub comanda directã a neînfricatului ministru de Interne care, în ciuda numelui pe care-l poartã, nutreºte convingeri occidentale categorice, poliþiºtii au atacat frontal locuinþele câtorva cetãþeni de origine irakianã, scoþându-le uºile din þâþâni ºi dãrâmându-le ceva mobilã. Câþiva, mai suspecþi, au fost luaþi pe sus de lângã nevestele românce ºi copiii comuni ºi duºi pe undeva pe lângã Otopeni unde vor aºtepta sã li se hotãrascã soarta, în funcþie de dispoziþiile care vor fi primite de la Washington. Acþiunile întreprinse de poliþie au fost serios argumentate de observaþiile ºi cercetãrile întreprinse de detaºamente de cercetare, infiltrate sub acoperire, adânc, în liniile inamicului, pe la cele câteva angro-uri unde irakienii ºi-au stabilit poziþii fortificate, înarmându-se pânã în dinþi cu baxuri de þigãri, bãuturi contrafãcute, ciorapi ºi chiloþi la kilogram ºi alte tipuri de armament de distrugere în masã, cu care aceºtia intenþionau sã atace poporul român iubitor de pace ºi comerþ cu lucruri ieftine. L-am urmãrit cu atenþie pe dl ministru Rus ºi i-am mulþumit, în gând, pentru grija pe care ne-o poartã ºi pentru maniera hotãrâtã în care a acþionat, ºi nu m-am putut opri sã nu-l compar, mãcar pentru o clipã, cu legendarul general Schwarzkopf, comandatul trupelor care au fãcut precedentul rãzboi din Golf, cu a sa celebrã 'Furtunã în Deºert' ºi caut un nume potrivit pentru campania istoricã a domnului Rus. În afarã de 'Furtunã degeaba' nu-mi vine altceva în minte. Lãsând gluma la o parte, sã observãm cã excesul de zel de care au dat dovadã autoritãþile române în acest caz poate fi profund contraproductiv el semãnând mai degrabã cu o provocare decât cu o prevenire. Comunitatea irakianã din România e cunoscutã. Sunt oameni care au plecat de la ei nu de bine. Majoritatea ºi-au fãcut un rost pe aici, întemeindu-ºi familii. A te apuca acum sã-i suspectezi ºi sã-i sancþionezi pentru cã-ºi frecventeazã ambasada (chiar spunea unul: dacã nu mã duc la ambasadã sã-mi dea acte, voi mã daþi afarã!) este o inabilitate, mai ales cã la câþi duºmani puternici are Saddam la ora asta, nici mãcar nu cred cã se mai gândeºte ºi la noi. |