ÃŽncepând de marþi, 20 Ianuarie, a intrat în vigoare Legea nr 298/2008 privind reþinerea datelor generale sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicaþii electronice. Legea a fost publicatã în Monitorul Oficial în 21 Noiembrie 2008 ºi nu a stârnit niciun fel de reacþii. A trecut aproape neobservatã. Republicarea ei, cu un comentariu de avertisment pe site-ul Agenþiei AMOS News (Informatia.ro) în fluxul de ºtiri al zilei de 19 Ianuarie, a stârnit însã o veritabilã furtunã... electronicã. Site-ul a foat pur ºi simplu paralizat de avalanºa de vizitatori, iar comentariile au alcãtuit un veritabil proces de opinii pro ºi contra. Practic, începând de marþi, toþi operatorii de telefonie fixã ºi mobilã sunt obligaþi sã stocheze timp de 6 luni toate datele despre convorbirile abonaþilor – de unde se vorbeºte, cu cine, locaþia celui apelat, când ºi cât se vorbeºte. Tot de marþi, acelaºi regim se aplicã ºi mesajelor de tip SMS. Peste douã luni, din 15 Martie, toþi providerii de internet vor trebui ºi ei sã înregistreze ºi sã stocheze datele legate de mailuri – de unde se trimit (IP-ul), data ºi ora conectãrii la Internet, cui se trimit mailurile, data ºi ora deconectãrii. Tot de atunci se stocheazã ºi datele referitoare la navigarea pe Internet – adresele accesate, timpul, ora conectãrii ºi a deconectãrii.
ÃŽn rezumat, Big Brother intrã cu brutalitate în viaþa noastrã de fiecare zi ºi ne scotoceºte – legal – intimitatea. Faþã de aceastã situaþie, ascultarea telefoanelor de cãtre Securitate apare drept o joacã de copii. Aºa cum atunci nu ne puneam problema dacã suntem sau nu vinovaþi, dacã facem sau nu ceva ilegal, temându-ne în schimb cã orice poate fi interpretat ºi acuzat, mã întreb ºi acum câtã libertate ºi câtã necesitate încape într-o astfel de mãsurã ºi dacã nu cumva, din date absolut nevinovate nu se pot confecþiona acuzaþii. Sau se pot constitui premisele unui ºantaj.
Toate aceste lucruri ar fi fost normal sã poatã fi dezbãtute, discutate, analizate, înainte de adoptarea acestei legi. ÃŽn mod paradoxal, nimic de acest gen nu s-a întâmplat. Iniþiatorul – Ministerul Comunicaþiilor ºi Tehnologiei – nu a fost interesat sã afle pãrerea populaþiei asupra proiectelor de lege, iar populaþia nu a fost avertizatã de instituþiile societãþii civile, mult mai preocupate de alte probleme, cu precãdere electorale. Aºa încât proiectul a devenit lege aproape fãrã sã se bage de seamã.
Din dezbaterea – tardivã – pe care a provocat-o informaþia difuzatã de AMOS News (Informatia.ro) reies douã puncte de vedere. Primul – acceptã situaþia, pe principiul „nu comit nici o ilegalitate, nu am de ce sã mã tem”. Al doilea este reprezentat de revolta celor care-ºi vãd intimitatea ºi opþiunile invadate în mod brutal. Chiar dacã legea precizeazã cã nu conþinutul face obiectul stocãrii, persistã suspiciunea cã cineva, undeva, poate oricând sã facã ºi aceastã operaþiune, fãrã a exista garanþii clare cã suntem protejaþi împotriva intruziunii cu rea intenþie. Sau cã datele astfel obþinute pot fi folosite în alte scopuri.
„E ca în America” – spun cunoscãtorii – ºi nu greºesc. Ba, chiar, ating esenþa problemei. Pentru cã discreþia ºi eficienþa a fost pusã în operã aceastã lege este strâns legatã de presiunile fãcute de americani asupra autoritãþilor române, cãrora le-au fost condiþionate în acest fel o serie de acorduri, între care ºi introducerea în programul „Visa Waiver” de facilitare a accesului vizitatorilor români în Statele Unite. Pânã la urmã, se poate spune, toatã aceastã restrângere a unor libertãþi democratice are un scop major: lupta împotriva terorismului. Dar, înainte de a afecta demersurile teroriste, ea afecteazã încrederea cetãþeanului în autoritãþi ºi în bunele intenþii ale acestora.
|
| Accesari:
2607
|
Adauga o opinie