De la ceea ce pãrea o banalã reglare de conturi (de tipul „ba pe-a mamei dvs."), iatã cã „afacerea" vizitei ministrului olandez al apãrãrii ar putea sã devinã un soi de „Watergate" la Dâmboviþa pentru ambiþiosul nostru ministru de Externe. Dar sã nu ne grãbim.
Dupã cum se ºtie - sau deja s-a uitat - în plin „scandal Babiuc", când acesta, deºi îºi dãduse demisia din PD, nu se lãsa nici mort urnit din scaunul de ministru al Apãrãrii, s-a întâmplat o chestie: vizita programatã a ministrului olandez al apãrãrii a fost anulatã! Cum? Simplu: de la Ministerul de Externe s-a comunicat ambasadorului nostru din Olanda sã treacã pe la ministerul lor al Apãrãrii ºi sã spunã cã al nostru nu e acasã. Sau a fost schimbat. Sau îl doare capul ºi nu poate sã-ºi primeascã omologul (nu s-a stabilit exact ce ºi cum). ªi, când dl Babiuc fãcuse toate pregãtirile, aranjase cocteilul ºi primirile, a cãzut bomba: olandezul nu mai vine! De ce? Din aproape în aproape s-a stabilit cum a decurs tãrãºenia. Dl Roman, senin ºi zâmbitor, a zis cã nu era nevoie sã-l contramandeze el pe olandez, cã acesta putea sã citeascã ziarele (din România!) ºi sã-ºi dea seama de situaþie. ªi cu asta basta!
N-a fost basta. Atins în onoarea Iui de infanterist, dl Babiuc (cãruia i se luase de sub nas, cu acelaºi prilej, ºi o altã vizitã, în India, unde avea de arbitrat un proces într-o afacere personalã) a trecut la contra- atac. A semnalat cazul organelor competente, a cerut audieri, lãmuriri, hotãrât sã meargã pânã în pânzele albe. Ei bine, pe aceste pânze se vede clar cã dl Roman a comis un abuz, rãfuindu-se în aceastã manierã primitivã cu fostul sãu subordonat. ÃŽn mod normal ºi într-o þarã normalã asemenea lucruri n-ar fi posibile. N-ar trebui sã fie posibile. Protocolul guvernamental are niºte reguli, care au fost încãlcate cu nonºalanþã. ÃŽntr-o þarã ca America - de exemplu - dl Roman s-ar linge pe bot cât ai zice peºte de aceastã demnitate ºi probabil cã ar decurge de aici ºi niscaiva necazuri cu justiþia. La noi însã, nu e pericol. ÃŽn Guvernul României, fiecare ministru face ce vrea. Cãlãtoreºte cât vrea, participã sau nu participã la ceva dupã bunul plac, eventual i se semnaleazã primului-ministru câte o chestie de genul „eu sunt prin Canada, nu pot sã vin la ºedinþa de guvern" ºi aºa mai departe. într-un sistem al totalei lipse de autoritate ºi control. Ceea ce a fãcut dl Roman pare sã intre în categoria normalului. A normalului anormal.