Deºi l-am condamnat (ºi executat) în bloc, cuplul dictatorial era departe de a fi unul omogen ºi unit în gând ºi faptã. De altfel, pânã la uluitoarea ascensiune în ierarhia de partid a reputatei academician-doctor-inginer, Nicolae Ceauºescu se mai bucura încã de resturile simpatiei ºi acceptãrii cu care fusese miluit de ora sa astralã - reacþia de-a dreptul sinucigaºã la invadarea Cehoslovaciei, în 1968. Treptat, cu simþul sãu infailibil în sesizarea de nuanþe, publicul a înþeles cã, în materie de genialitate, Dânsa începea sã-1 depãºeascã pe Dânsul, dând tot mai clar mãsura sa de geniu al rãului. Ca un paratrãsnet ea atrãgea totul - ºi dispreþul, ºi bãºcãlia ºi, finalmente, ura unei naþiuni care, se simþea tot mai dispreþuitã ºi mai umilitã. Câteodatã stau ºi mã întreb dacã soarta lui Nicolae Ceauºescu ar fi fost aceeaºi dacã era burlac sau avea altã nevastã ºi cred cã, în întreaga nostrã istorie, nimeni, nici unul dintre personajele memorabile, nu a atras atâta urã ºi atâta detestare. În ea au tras prima datã ºi au descãrcat cele mai multe gloanþe ostaºii din plutonul de execuþie de la Târgoviºte.

Mormântul ei din Ghencea nu poartã nici o inscripÞie ºi nu atrage rugile pentru iertarea pãcatelor de la nici un creºtin milos. Dar suprema sancÞiune a defunctei mi se pare a fi aceea de la licitaÞia bunurilor celor doi, organizatã de fosta Gospodãrie de Partid: În timp ce pe ºepcile tovarãºului a fost bãtaie, nimeni nu a vrut sã aibã vreun lucru de-al ei: nici rochii, nici pantofi, nici medalioane ºi nici mãcar vreuna din celebrele sale blãnuri. Aceasta Îmi pare o lecÞie exemplarã la care mãcar poli- ticienii copleºiÞi de personalitatea propriilor neveste ar putea sã ia aminte.