Pentru gazetarul în cãutare de senzaþional cu orice preþ, cel mai relevant aspect legat de feluritele vizite pe care mai-marii þãrii le fac prin lume este acela al banilor publici cheltuiþi aiurea, când sunt atâtea nevoi presante în þarã. E un mod simplist de a pune problema. Bugetul are ºi el chichirezul lui ºi ceea ce percepem noi, de multe ori, în spirit populist, în limbaj de specialitate se cheamã deturnare de fonduri. Ce vreau, de fapt, sã spun: cã ºi plimbãrile astea, dacã sunt fãcute cu cap, au rostul lor. Iau exemplul recent al turneului pe care preºedintele Camerei Deputaþilor, Valer Dorneanu, l-a fãcut în Kuweit ºi Egipt, în fruntea unei delegaþii de parlamentari. Dl Dorneanu nu prea este omul care sã se suie toatã ziua în avion ºi sã batã coclaurii internaþionali. Aº spune chiar cã dimpotrivã. Eminentul jurist aflat în fruntea Camerei este în primul rând un om discret, care nu tânjeºte dupã luminile rampei. Turneul de care vorbeam - fãcut abia când regulile protocolului i-au pus sula-n coaste ºi a trebuit sã rãspundã, prin reciprocitate, vizitelor pe care gazdele de acum le-au fãcut în România. Limbajul de specialitate defineºte aceste schimburi ca 'diplomaþie parlamentarã'. Nu cã parlamentarii ar lua pâinea de la gura diplomaþilor, ci pentru cã aceste contacte prilejuiesc o deschidere mai mare spre problematici pe care diplomaþia nu le poate atinge. Ca foruri eminamente democratice, parlamentele sunt locul unde ceea ce se împiedicã prin alte pãrþi, se poate desfãºura liber aici. Dar, diplomaþia parlamentarã are ºi ea riscurile ei. Riscul ca cel din faþa ta sã schimbe, brusc, regulile jocului. Lucru care se întâmplã frecvent în diplomaþie. Dl Dorneanu a pãþit chestia asta: o discuþie cu omologul sãu egiptean, care se anunþa protocolarã s-a transformat brusc într-un rechizitoriu. Evident, n-a fost o situaþie comodã pentru cel de-al treilea om în stat. Dar, cum se întâmplã prin box, ºi-a revenit din pumni! Contraatacul sãu din urmãtoarele întrevederi, în care a subliniat consecvenþa majoritãþii principiile dupã care se conduce politica externã româneascã, chiar ºi în situaþii de crizã a condus spre o clarã victorie la puncte, confirmatã de cãtre întrevederea cu preºedintele Mubarak, care i-a acordat un timp egal cu cel pe care-l alocã deobicei ºefilor de stat, dorind sã convingã cã precedenta discuþie a fost un simplu accident ºi cã nu aceastae percepþia pe care Egiptul o are asupra politicii româneºti, acuzele de duplicitate ºi de poziþionare preferenþialã nemaifiind nici mãcar aduse în discuþie. Principalul succes al misiunii lui Dorneanu a venit însã din altã parte: din încãpãþânarea cu care le-a repetat celor cu care s-a întâlnit cã politica trebuie sã deschidã larg uºile economicului, cã relaþiile comerciale pot constitui fundamentul trainic al celor politice. Iar faptul cã micul grup de patroni ºi manageri care l-a însoþit a bifat. cu acest prilej, contracte ºi contacte importante, n-a fãcut decât sã confirme succesul acestor misiuni. |