DemocraÞia are, ca orice lucru, pãrÞile ei bune ºi pãrÞile rele. Depinde din ce punct priveºti problema. Alegerile democratice sunt cea mai bunã formã de reprezentativitate. O alta n-a fost inventatã. Dar ele pot avea rezultate regretabile. Hitler a ajuns la putere ºi a dus Germania unde a dus-o printr-un sufragiu popular. Acelaºi tip de sufragiu pune În fruntea celei mai democratice societãÞi - Statele Unite - un preºedinte care, de 200 de ani n-are nicio ºansã sã devinã un autocrat. Pentru cã societatea americanã ºi-a creat instrumentele de control ºi de protecÞie necesare. Pe de altã parte, Rusia κi Împlineºte aspiraÞia de a redeveni mare putere prin acordarea de puteri discreÞionare unui lider ales În acelaºi fel. Rusia n-are nici tradiÞie democraticã ºi nici mijloacele de a se proteja altfel decât printr-o politicã de mânã forte.
Cum stau lucrurile la noi, pãstrând proporþiile? Nici noi nu prea avem tradiþii democratice. Ceea ce s-a întâmplat în perioada interbelicã nu a fãcut decât sã scandalizeze societatea ºi sã conducã, inevitabil, spre dictaturile în lanþ care au urmat. Teama de repetarea unor astfel de evenimente a fãcut ca croitorii Constituþiei sã-i ia mãsurile în aºa fel încât sã-l incomodeze în miºcãri pe oricine ar îmbrãca-o. Lui Iliescu i s-a potrivit pentru cã n-a avut aspiraþii autoritare. Lui Bãsescu nu i se potriveºte de fel, tocmai pentru cã el interpreteazã în chip cu totul diferit menirea sa istoricã. La nivelele de mai jos, lucrurile basculeazã sistematic. Democraþia din partide? Aºa ceva practic nu existã. În formaþiunile noastre politice domneºte un soi de dictaturã personalã care face ca liderul sã poatã aranja procesele aºa cum îi convine. ªi odatã instalat la vârf, creeazã cele mai propice condiþii pentru a fi dat cu greu jos. Coborând pe scara ierarhicã, lucrurile sunt ºi mai clare. Liderii locali sunt mici domnitori peste activul din subordine, pe care-l trateazã în mod autocratic. Ei repetã, într-un fel, modelul istoric al boierului pe care Vodã trebuia ori sã-l cumpere, ori sã-i taie capul, pentru a-ºi împlini vrerea...

Am fĂŁcut aceastĂŁ  introducere pentru a ajunge la subiect: devenirea "primarul de cartier", ca lider politic. Cei nemulĂžumiĂži  ĂŽnsĂŁ, de ideea ascensiunii politice a unui astfel de model, nu reuÂşesc sĂŁ mobilizeze un contracandidat. Astfel, "primarul de cartier" are toate Âşansele sĂŁ urce la nivelul urmator, sĂŁ zicem cel municipal. O ridicare ĂŽn grad pe cât de nefireascĂŁ, pe atât de periculoasĂŁ. "Primarul de cartier" n-are culturĂŁ, ĂŽnsĂŁ, are vânĂŁ de lider. Iar ceea ce produce  ĂŽl face sĂŁ creadĂŁ, pe bunĂŁ dreptate, cĂŁ locul sĂŁu e mai sus. ÂŞi cĂŁ nu poate fi oprit! Problema, ĂŽnsĂŁ, nu  este aceea de a-l opri. Problema este: ce se va ĂŽntâmpla dupĂŁ ce va câºtiga? Care va deveni viitorul sĂŁu obiectiv? Ce forĂže se vor trezi ĂŽn acel moment Âşi cum vor reacĂžiona ele? Cum va reacĂžiona ĂŽntreaga clasĂŁ politicĂŁ la asaltul sistematic al liderilor de tipul "primarilor de cartier"?