Un vechi amic care, pe vremuri - ale comuniºtilor, bineînþeles - a fost director al unei întreprinderi de administrarea ºi de reparaþii locative mi-a povestit odatã cum fãcea el pentru a rezista presiunilor de tot felul venite în special din partea 'organelor' de partid ºi de stat care interveneau pentru rezolvarea unor probleme locative ale ºefilor sau subalternilor lor. Amicul meu director solicita sã i se facã o cerere pe care punea o rezoluþie infailibilã, adresatã compartimentelor de resort: 'Da! Cu respectarea prevederilor legale!' ªi semna.
Aceastã rezoluþie infailibilã l-a ferit de orice bucluc în care ar fi putut intra cu uºurinþã, transferând responsabilitatea la nivelurile la care sancþiunile le dãdea tot el dacã ceva nu mergea bine. În felul acesta reuºea sã-i mulþumeascã pe cei care apelau la el, fãrã a-ºi periclita propria situaþie.
Noua reprizã de scandal stârnitã de rezoluþia preºedintelui Bãsescu pe cererea unui om de afaceri cu care avusese relaþii anterioare îmi aminteºte acest episod. Naivii se vor întreba, poate: bine, domnule, dar ce mare scofalã a fãcut? A solicitat o rezolvare legalã. Nu i-a zis lui Dobre: 'Dã-i, dom'le banii!' I-a solicitat doar sã verifice legalitatea cererii! Probabil cã tot doar naivii îºi mai închipuie cã vreun ºef din ziua de azi are tupeul sã punã rezoluþii de genul: 'Daþi-i banii, indiferent de situaþie!'; 'E omul meu!'; 'Rezolvaþi-l, cã ne-a ajutat ºi el în campanie!' sau 'ªeful mai mare a zis sã-l ajutãm!' Ar trebui sã-l considerãm pe dl ex-ministru Dobre o persoanã prea puþin lucidã dacã ne-am închipui cã a luat rezoluþia prezidenþialã mot-a-mot ºi cã primul lucru pe care s-a grãbit sã-l facã a fost sã vadã dacã, legal, Bucºaru putea sã primeascã miliardele pe care le cerea. El - afaceristul - n-a fãcut altceva decât face întreaga categorie a 'grupurilor de interese' care se leagã de câte un sponsor politic: sã beneficieze de avantajele acestei relaþii!
Nu îndrãznesc sã spun cã dl Bãsescu nu este bine intenþionat în demersul sãu de contracarare a mafiei politico-afaceriste. Dar, pentru ca acesta sã aibã succes, ar trebui ca asupra domniei sale sã nu planeze nici o umbrã de suspiciune. Lucru imposibil atâta timp cât la rândul sãu a parcurs un traseu plin de compromisuri ºi de mezalianþe morale care, iatã, acum ies la ivealã una câte una.
|