Curios lucru: ÂŞevardnadze nu pĂŁrea sĂŁ fie unul dintre foÂştii prim-secretari, deveniĂži preÂşedinĂži-dictatori ĂŽn fostele republici sovietice din Asia.  ContribuĂžia sa la perestroika lui Gorbaciov Âşi rolul jucat, ca ministru de Externe al Uniunii Sovietice, la realizarea, pentru prima datĂŁ ĂŽn istoria ultimului secol, a unei coaliĂžii mondiale ĂŽmpotriva agresorului (e vorba despre primul rĂŁzboi din Irak) ĂŽl calificau drept una dintre minĂžile luminate ale sfârÂşitului de mileniu, Âşi ca pe unul dintre artizanii descĂŁtuºãrii Estului European.  ĂŽn faĂža acestei panoplii progresiste, amintirea sa ca fost general KGB pĂŁlea Âşi rĂŁmânea de domeniul trecutului. OdatĂŁ cu dezmembrarea Uniunii, ÂŞevardnadze a fost chemat imperativ acasĂŁ, ĂŽn Georgia natalĂŁ, Âşi, practic, purtat pe braĂže spre preÂşedinĂžie.  Locuitorii micului - Âşi relativ prosper, ĂŽn perioada comunistĂŁ - stat georgian vedeau ĂŽn ÂŞevardnadze Âşansa accederii rapide la o identitate proprie, acesta fiind vedeta aptĂŁ sĂŁ atragĂŁ simpatia lumii Âşi sprijinul necesar. PânĂŁ la un punct, ÂŞevardnadze a reuÂşit sĂŁ atragĂŁ acest capital de simpatie externĂŁ.  N-a reuÂşit, ĂŽnsĂŁ, sĂŁ o facĂŁ sĂŁ lucreze ĂŽn folosul poporului sĂŁu.  Democratul perestroikist s-a reĂŽntors, treptat, ĂŽn propriul sĂŁu trecut, ajutat fiind Âşi de instabilitatea emoĂžionalĂŁ cronicĂŁ a conaĂžionalilor sĂŁi.  ScĂŁpat ca prin minune din câteva atentate puse la cale de adversarii sĂŁi politici (sau economici?) ÂŞevardnadze Âşi-a ĂŽntĂŁrit sistemele de securitate.  De aici pânĂŁ la o dominaĂžie autoritarĂŁ asupra instituĂžiilor Âşi a cetĂŁĂženilor n-a mai fost decât un pas.  Poate cĂŁ Âşi acest pas ar fi fost acceptat, ĂŽn maniera ĂŽn care e acceptat ĂŽn ĂŽntreaga Asie fostĂŁ sovieticĂŁ, unde actualii preÂşedinĂži sunt dictatori au ĂŽnlocuit marxism-leninismul cu islamismul dintr-o trĂŁsĂŁturĂŁ.  Numai cĂŁ deteriorarea situaĂžiei economice Âşi creÂşterea corupĂžiei -fenomen specific unor astfel de conjuncturi - au fĂŁcut ca ĂŽn ochii majoritĂŁĂžii georgienilor ÂŞevardnadze sĂŁ devinĂŁ tot mai de nesuportat.  AparenĂžele democratice pe care le-a mai pĂŁstrat i-au jucat festa, permiÞând OpoziĂžiei sĂŁ denunĂže fraudele grosolane din alegerile abia consumate Âşi sĂŁ-Âşi atragĂŁ de partea sa categoria activĂŁ de populaĂžie nemulĂžumitĂŁ.  De aici Âşi pânĂŁ la ceea ce s-a ĂŽntâmplat sâmbĂŁtĂŁ Âşi duminicĂŁ, distanĂža a fost scurtĂŁ.  La fel ca Âşi perestroika lui Gorbaciov, spoiala de democraĂžie a lui ÂŞevardnadze s-a dovedit, ĂŽn ultimĂŁ instanÞã, ineficientĂŁ, el avându-i a suporta consecinĂžele.  RĂŁmâne o ĂŽntrebare: de ce, ĂŽn ĂŽncrâncenarea sa de a rĂŁmâne la Putere, nu a recurs la forÞã?  Probabil cĂŁ rĂŁspunsul poate fi gĂŁsit ĂŽn schimbĂŁrile fundamentale care au avut loc ĂŽn lume ĂŽn ultimele douĂŁ decenii.  ForĂža brutalĂŁ, sângeroasĂŁ, nu mai poate reprezenta o soluĂžie.  De aceea, cred cĂŁ Âşi RevoluĂžia românĂŁ, cu cea georgianĂŁ nu au decât vagi asemĂŁnĂŁri: este, poate, ultimul episod din lumea civilizatĂŁ al traversĂŁrii unei situaĂžii de crizĂŁ pe o asemenea cale.  La Tbilisi a avut loc o revoluĂžie de postav: una de la care georgienii n-ar trebui sĂŁ se aÂştepte la mare lucru.  Cel puĂžin atâta timp cât datele fundamentale ale problemelor lor nu vor putea fi schimbate.