La 14 ani ºi ceva dupã ce s-a consumat În toatã Þara, revoluÞia a ajuns ºi la Bacãu. Ea s-a produs În douã etape, În 6 ºi 20 iunie ºi a avut ca rezultat alungarea ultimului dictator, pe numele sãu Dumitru Sechelariu.Pornit de jos, din clasa muncitoare, fratele Sechelariu Dumitru (mai este unul, la Guvern) a intrat În politicã relativ târziu, dupã ce s-a confruntat cu economia de piaÞã a tranziÞiei, din care a tras concluzia cã pentru a fi mare ºi tare trebuie sã ai bani. Iar ca sã ai bani, e nevoie de suport politic.S-a instalat la cârma oraºului prin vot democratic, mai Întâi ca independent, iar apoi ca membru al unui partid care fusese În OpoziÞie. A ÎnvãÞat tacticile de manipulare a maselor ºi a acÞionat dupã principii strãmoºeºti: a dat plebei pâine ºi circ. Sau, circ ºi pâine. Mai ales circ. Zilele sale de naºtere s-au transformat În evenimente globale, fiind sãrbãtorite cu fast. Micii ºi berea au fost principalele pârghii de atingere a coardei sensibile a oamenilor. Cine venea la el În audienÞã nu pleca fãrã o sutã-douã de mii. Averea lui Sechelariu creºtea vãzând cu ochii ºi ea avea ca principalã sursã subvenÞiile guvernamentale ºi contractele firmelor sale private cu statul, pe care tot el Îl reprezenta. Din ce câºtiga, dãdea un obol simbolic celor sãraci ºi oboluri mai puÞin simbolice celor care-l ajutau direct sã-ºi consolideze poziÞia. Adulat, linguºit, binecuvântat a acceptat sã-ºi Împrumute numele stadionului din oraº ºi n-ar mai fi durat mult pânã când oraºul Însuºi avea sã i-l poarte. Domnea peste o lume ce pãrea mulÞumitã cu ce-i arunca el ºi chichirezul democratic al alegerilor nu l-a tulburat prea tare. Abia când a constatat cã cei care-l ridicau În slãvi, intraÞi În cabina de vot Îl tãiau gros cu pixul de pe listã, s-a tulburat. Dar nu s-a dezmeticit. Refuza sã creadã - ca ºi un celebru Înaintaº - cã poporul poate fi atât de ingrat ºi de nerecunoscãtor. Atât de ingrat ºi de nerecunoscãtor Încât, la turul 2, sã-l huiduie În direct. SecvenÞele cu Sechelariu ieºind din centrul de votare ºi urcâdu-se În jeep-ul sãu de ultim rãcnet, mi-l amintesc, Într-un fel, pe Ceauºescu urcând În elicopter. Iar hora Încinsã pe strãzile Bacãului la anunÞul victoriei lui Stavarache, adunarea spontanã din PiaÞa Palatului de dupã fuga Odiosului.La Bacãu a fost o mini-revoluÞie. ªi chiar dacã Sechelariu n-a fost un Odios, iar 'guvernarea' sa de 8 ani o Sinistrã, ceva din reacÞia poporului, de acolo ar trebui sã punã pe gânduri! ªi pe Învinºi ºi pe Învingãtori! Pentru cã, dupã cum bine vedem, istoria se repetã, când oamenii repetã greºelile.