Au trecut, iatĂŁ, 14 ani de la momentul care va rĂŁmâne cea mai însemnatĂŁ rĂŁscruce din viaĂža României din ultima jumĂŁtate de secol.  RevoluĂžia din decembrie a fost semnalul reîntoarcerii noastre într-o lume normalĂŁ Âşi al desprinderii de universul orwellian al dublei gândiri Âşi al permanentei rescrieri a istoriei. Dar, de 14 ani încoace, de fiecare datĂŁ, revin obsedant întrebĂŁri Âşi suspiciuni cĂŁrora, din pĂŁcate, nu li s-au oferit rĂŁspunsuri cât de cât satisfĂŁcĂŁtoare.  ExistĂŁ câteva lucruri, însĂŁ, asupra cĂŁrora opereazĂŁ în primul rând bunul simĂž: unul dintre ele este acela cĂŁ, oricâte scenarii s-ar fi fĂŁcut Âşi s-ar fi suprapus, niciunul nu ar fi putut conduce la rezultatul spectaculos al participĂŁrii la evenimente a atâtor oameni, împotriva cĂŁrora nici cel mai perfecĂžionat aparat de represiune nu ar fi putut face faÞã.  Vor fi fost, poate, scântei aprinse prin felurite laboratoare, dar incendiul , marele incendiu care ne-a purificat de sechelele unui trecut odios, a fost autentic.  DiscuĂžiile dacĂŁ a fost sau nu o loviturĂŁ de stat rĂŁmân fĂŁrĂŁ obiect în faĂža realitĂŁĂžii care aratĂŁ clar cĂŁ ceea ce s-a schimbat s-a fĂŁcut de la fundamente.  CĂŁ ceea ce a rezultat nu este perfect, e altĂŁ problemĂŁ.  O a doua chestiune în legĂŁturĂŁ cu care discuĂžiile mi se par de prisos este aceea a libertĂŁĂžii cuvântului Âşi a presei.  Libertatea de exprimare a fost, probabil, prima dintre cele dobândite, Âşi cea mai temeinicĂŁ.  OdatĂŁ cu primul ziar apĂŁrut, la mai puĂžin de douĂŁ ore de la fuga lui CeauÂşescu Âşi continuând cu cele care l-au urmat, noua condiĂžie dobânditĂŁ cu preĂž de vieĂži Âşi de sânge s-a cerut subliniatĂŁ Âşi întĂŁritĂŁ.  Libertatea a fost atunci sentimentul dominant Âşi de neînlocuit, care a fĂŁcut ca, dintr-o datĂŁ, viitorul Âşi speranĂža sĂŁ arate altfel.  Presa Âşi libertatea cuvântului sunt elementele care au menĂžinut tonusul unei naĂžiuni covârÂşitĂŁ nu o datĂŁ de încetineala Âşi dificultatea cu care reuÂşeÂşte sĂŁ îÂşi apropie bunĂŁstarea Âşi lipsa de griji a traiului cotidian.  Presa a fost, totodatĂŁ, un veritabil pilot al economiei de piaÞã, ea anticipând Âşi devansând procese cĂŁrora le-au trebuit ani în plus pentru a se regla ca mecanism. Aceste douĂŁ lucruri sunt, cred, suficiente, pentru a menĂžine la locul de cinste pe care-l meritĂŁ, ideea de RevoluĂžie Âşi tot ceea ce decurge din ea.