Compasiunea faţă de cei loviţi de soartă şi aruncaţi în cea mai neagră disperare de atacurile nedrepte ale unei naturi dezlănţuite este un sentiment firesc, iar mass-media a avut - din nefericire - nenumărate prilejuri de a transmite acest semnal înregistrat la faţa locului, în zonele afectate de furia apelor.
În puţine cuvinte dar cu imagini sugestive au fost descrise tragedii şi drame îndurate după puterea fiecăruia: cu fruntea sus, cu îndârjire, cu resemnare sau cu capul plecat. Se poate alcătui un veritabil atlas al durerii, memento viu pentru cât poate să ducă fiinţa umană şi către ce limite o poate îndrepta soarta.
Sentimentul de solidaritate cu cei aflaţi în suferinţă s-a manifestat şi el cu vigoare şi am putut vedea cât de altruişti şi de plini de înţelegere sunt cei care au simţit nevoia să-şi împartă puţinul pe care-l au cu cei rămaşi fără nimic. A fost şi este o experienţă umană limită care ne întăreşte încrederea în perenitatea a ceea ce este bun şi valoros în om.
Pe de altă parte, aceleaşi evenimente au revelat şi  zonele cenuşii, jenante, ale aceleaşi naturi umane. De la retoricul 'nimeni nu a venit să ne ajute' stimulat perfid de camerele de luat vederi - ca şi când ar exista o armată de rezervă pregătită în orice moment să intervină în orice loc - până la intoleranţa şi chiar nesimţirea celor aflaţi în pericol dar aşteptând ca alţii să le facă digurile şi să le adăpostească bunurile, există o întreagă paletă de stări care mă fac adesea să mă îndoiesc de valenţele pozitive ale naturii omului simplu. Străiniii veniţi pentru a ajuta la reconstrucţie, cărora sinistraţii le fură noaptea materialele, oameni care lasă baltă digurile pentru a profita de peştele scăpat din crescătorii, eternul parcă 'să vină careva şi să ne dea' - de parcă e vinovat şi responsabil că locuinţele sunt amplasate şi construite fără cap şi nesfârşitele lamentări sau frământări faţă de faptul că alţii au primit o sticlă de apă sau o pâine în plus - sunt tot atâtea alte feţe, neplăcute şi jenante care scot la suprafaţă, alături de ceea ce este nobil în om, şi ceea ce-l descalifică şi-l condamnă la micime.