Întâmplarea face ca, în 1990, în urmã cu 14 ani, tot pe la sfârºit de august ºi început de septembrie, dl Iliescu, aflat la primul sãu mandat, sã fi efectuat prima sa vizitã oficialã în Iugoslavia. Rãsfoind ziarele de atunci am gãsit relatãri în care preºedintele român vorbea despre plusul de experienþã al iugoslavilor în materie de democraþie ºi economie de piaþã ºi despre modul în care aceasta le-ar putea fi folositoare românilor.Iugoslavia a avut, în fostul lagãr comunist, o poziþie aparte. Sub Tito ea a efectuat un experiment în care a încercat sã îmbine ideologia de stânga cu principiile autoconducerii economice ºi ale profitului. Milioane de iugoslavi au primit dreptul de a lucra în strãinãtate, de unde s-au întors cu bani ºi cu cunoºtinþe utile în materie de demararea unor afaceri. Deºi economia iugoslavã a continuat sã fie majoritar în posesia statului, anumite sectoare - în special comerþul ºi serviciile - au cunoscut o dezvoltare spectaculoasã în sistem privat.Ce s-a ales din aceastã experienþã dupã conflictele devastatoare care au dus la dezmembrarea Federaþiei?Este suficient sã arunci o privire spre oamenii ºi spre vitrinele Belgradului de astãzi ca sã constaþi cã nimic din ceea ce reprezenta bunãstarea ºi plãcerea de a trãi, în urmã cu un deceniu ºi ceva, nu a mai rãmas. Cea mai elocventã caracterizare a acestei stãri de spirit o reprezintã prezenþa, în centrul capitalei, a scheletelor contorsionate a ceea ce înainte de bombardamentele NATO din 1999, fuseserã Ministerul Apãrãrii ºi Marele Stat Major al armatei iugoslave...Vizita scurtã efectuatã luni de pre ºedintele Iliescu a purtat amprenta actualelor stãri de lucruri. Preºedintele a avut cinci întâlniri, cinci discuþii, cinci declaraþii comune, cu preºedintele Uniunii ºi cu cei ai celor douã republici, ºi cu premierii aferenþi. O structurã stufoasã ºi plinã de contradicþii interne, la a cãror netezire, dupã ultimele alegeri, dl Iliescu a avut o contribuþie pe care liderii de la Belgrad ºi Podgorica o recunosc ºi o apreciazã. România a venit de data aceasta în capitala de pe Dunãrea încã blocatã, la cinci ani de la bombardamente, pentru a le spune sârbilor ºi muntenegrenilor cã este gata sã-i ajute în demersurile lor de a-ºi normaliza situaþia ºi de a accede în cele mai importante instituþii continentale ºi intercontinentale, în care România este deja parte. A venit, de data aceasta, ca un frate mai mare, atent la nevoile celui mai mic, aflat în dificultate, pentru a-i oferi cuvenita mânã de ajutor, în virtutea unor relaþii care, indiferent de cursul evenimentelor istorice, au rãmas întotdeauna cordiale.