Când toată lumea este de acord, înseamnă că nimeni nu gândește prea mult - cam așa definea unanimitatea unui celebru om de spirit francez. Cam acesta pare să fie și cazul Constituției noastre, supusă unei veritabile hărțuieli intelectuale din partea formațiunilor politice dornice să tragă foloase de pe urma corecturilor care ar urma să i se aducă. (Foloase electorale, bineînțeles). Și încheiate cu un sentiment unanim de mulțumire.
Legea fundamentală a oricărei națiuni ar trebui să fie un soi de icoană pe care din când în când o mai ștergi de praf, fără a te atinge de prevederile ei. Ea trebuie să fie atât de bine și de adânc gândită, încât să poată face față aproape oricărei situații. Și nu pot să nu mă refer la Constituția americană, care în mai bine de două sute de ani de existență a cunoscut doar câteva amendamente. Nici vorbă să-și propună cineva să intre cu picioarele în ea și să se apuce să-i rearanjeze mobila după cum i se pare că ar fi mai la modă.
Constituția noastră n-a împlinit decât o duzină de ani. În forma care a consacrat-o entuziasmul democratic post-revoluționar, nu va apuca cea de-a treisprezecea aniversare pentru că în toamnă vom avea, cu siguranță, un referendum. Când a fost zămislită, această constituție a fost concepută cu fața la trecut, nu la viitor. Părinții săi au fost mai preocupați ca nu cumva să se mai ajungă la aberații de tipul celor comuniste, așa încât au croit mai tuturor puterilor haine strâmte și incomode. Practic, instituțiile statului se încalecă și își încalcă atribuțiile, realizându-se performanța de a se stopa din fașă o serie întreagă de proiecte democratice.
Era, desigur, nevoie, să se umble la ea. România a evoluat mai repede și mai altfel decât s-a apreciat în 1991. Dar, la orizontul lui 2007 se profilează o serie de corecții importante care să o facă compatibilă cu documentul european al cărui proiect a fost adoptat deunăzi la Salonic. Stau și mă întreb dacă nu era mai înțeleaptă o revizuire de fond, completă, în 2007, în locul acestei operațiuni care nici nu rezolvă și nici nu înlătură viciile de fond. Practic, ce se întâmplă cu Constituția este similar cu ceea ce i s-a întâmplat Guvernului: s-a revizuit pe ici pe colo, în zonele fundamentale, fără a se schimba, practic mare lucru. În afara unor mutări cu impact electoral. |