Dupã ce-a mãrit Tãriceanu numãrul de funcþionari publici cu vreo 50%, a cãzut mãgãreaþa pe Boc sã dea afarã vreo 200.000 dintre cei care taie frunzã la câini pe la ministere ºi agenþii. Nu pe Geoanã, ci pe Boc, cã pe el l-a fãcut Bãsescu premier. Din chestia asta se poate înþelege cã PSD-ul n-ar prea fi de acord cu trimiterea în ºomaj a unui numãr atât de important de alegãtori, dar dacã PDL-ul insistã, n-au ce sã facã.
Chestia asta poartã pomposul nume de „restructurare”. E ca ºi cum o familie stã într-o casã prea mare, în care toþi ºi-au adus neamurile de la þarã cã era chiria micã ºi întreþinerea uºoarã. Numai cã a venit criza ºi au sãrit toate în aer: ºi impozite, ºi servicii, ºi utilitãþi. Cu banii pe care-i au nu mai pot sã trãiascã în ditamai cãsoiul guvernamental. E musai sã scoatã din casã vreo 20% dintre locatari ºi sã-i trimitã de unde au venit, iar locul lãsat liber sã-l închirieze la alþii.
Restructurare, deci. Ceva de genul în care trebuie imaginatã o altã schemã, mai funcþionalã ºi mai puþin costisitoare. ªi în care cei daþi afarã sã nu facã nefuncþionale anumite servicii ºi operaþiuni esenþiale pentru funcþionarea întregului mecanism. Cu alte cuvinte, la maºinãria guvernamentalã ar trebui pus un alt motor, mai economic ºi mai puternic ºi care sã elimine mai puþine „noxe”.
Cum vede dl Boc chestia asta, când e strâns cu uºa de cei de la FMI? Foarte simplu: nu mai dãm bani pe cine ºtie ce motor nou. Îl adaptãm pe cel vechi. Vorbim cu inginerii noºtri ºi vedem cum poate funcþiona cu mai puþine bujii, cu un amestec mai mare de apã în motorinã, cu ulei uzat de bucãtãrie în loc de ulei de motor, cu cauciucurile vechi, peticite!
Deci: Restructurarea a la Boc se realizeazã prin bunã înþelegere. ÃŽl cheamã premierul pe Sârbu ºi îi zice: Ilie, câþi poþi tu sã dai afarã? Sârbu, om cu frica lui Dumnezeu, zice: jumãtate! Jumãtatea care rãmâne poate freca liniºtitã menta agriculturii. Intrã apoi Blaga. „Merg ºi eu la mâna asta cu vreo 15 la sutã. ªi aºa n-avem decât de izolat niºte blocuri”. Dã buzna Elena Udrea: „Traiane, pardon, Emile, ºtii cã ministerul meu e nou ºi ºi cã dacã dau afarã pe cineva nu mai am cu cine sã merg prin turneele de promovare. Iar la minister abia am pus perdele noi în toate încãperile. Taie-mã, omoarã-mã, dar eu nu dau afarã!” Boc ofteazã ºi trece mai departe. La Nica. „ªtii bine cã nouã ne lipsesc vreo 30 la sutã dintre poliþiºtii de care avem nevoie. N-ai decât sã consideri cã ne mai lipsesc doar vreo 10 la sutã. Asta e situaþia!” Cati Andronescu e fermã: „Daþi întâi afarã pe farsorii de la universitãþile particulare ºi dupã aia mai discutãm!” Luminiþa Plãcintã pare cea mai înþelegãtoare: „Nu-i nimic, aduc de la mine de la firmã, de la Focºani, niºte oameni în locul celor pe care ºi aºa trebuie sã-i dãm afarã dupã ce-a fãcut Ridzi”. Niþã zice: „Bag în subordinea ministerului niºte agenþii ºi te ajut sã rezolvi problema la capitolul ãla!” Videanu ºi Pogea se codesc. N-au ce sã facã. „Pãi dacã eu îi dau afarã pe ãia care trebuie sã strângã impozite ºi sã dea amnezi, ce facem? Suntem la pãmânt!” – ofteazã Pogea. Iar Videanu se gândeºte, în sinea lui însuºi, cã dacã ar putea sã dea afarã vreo 2-3 ºefi de companii energetice, ar face economii de-ar rãmâne guvernul intact. Dar cum sã-i dai afarã când abia i-ai pus ºi le-ai ºi mãrit leafa cu 30 la sutã, cã au rãspundere mare...
La uºa premierului s-au mai strâns câþiva miniºtri care n-au apucat sã plece în concediu. Restructurarea merge ca pe roate, ca la piaþã: mai dau eu, mai laºi tu...
|
| Accesari:
3126
|
Adauga o opinie