Am tot mai des sentimentul cĂŁ Ăžara asta are o mare, insurmontabilĂŁ problemĂŁ: aceea a neputinĂžei! O neputinÞã cronicĂŁ de a face, pe care o ĂŽmpĂŁrtĂŁÂşesc, aproape fĂŁrĂŁ excepĂžie, cei care trebuie sĂŁ facĂŁ. NumiĂži sau aleÂşi, cu toĂžii se ĂŽmpiedicĂŁ de propriile limite, de limitele sistemului creat de ei ĂŽnÂşiÂşi, de neĂŽncrederea ĂŽn propriile puteri Âşi de lehamitea pe care o genereazĂŁ, pânĂŁ la urmĂŁ, toate acestea la un loc. DĂŁm tot mai des impresia unei colectivitĂŁĂži care merge spre nicĂŁieri, fĂŁrĂŁ a Ăžine cont de vreo busolĂŁ. Îmi dau seama cĂŁ efectele externe ale crizei economice au o pondere importantĂŁ ĂŽn aceastĂŁ stare, dar Âşi fĂŁrĂŁ ea, Ăžara dĂŁdea semnele unei ĂŽmpiedicĂŁri cronice. N-am sĂŁ dau decât un singur exemplu: ceea ce ne deosebeÂşte radical de „familia” europeanĂŁ ĂŽn care am fost acceptaĂži, ĂŽn baza unor speranĂže care nu se ĂŽmplinesc, este infrastructura. Drumurile. România are, probabil, cele mai proaste drumuri din Uniunea EuropeanĂŁ. Harta rutierĂŁ a Europei se cam opreÂşte la intrarea ĂŽn ĂžarĂŁ unde, pe o imensĂŁ patĂŁ albĂŁ, cartografii ar putea sĂŁ scrie precum cei din Evul Mediu: „Hic sunt leones!”. Aici sunt gropi. Aici nu sunt semnalizatoare. Aici sunt poduri pe care le ia prima apĂŁ! Aici sunt cĂŁi ferate care alunecĂŁ cu tot cu trenuri. Aici se deraiazĂŁ din douĂŁ ĂŽn douĂŁ zile. Aici sunt drumuri modernizate care se ĂŽnchid a doua zi dupĂŁ ce li se taie panglica. Aici sunt tot felul de panglicari care fac proiecte pentru care nu se gĂŁsesc executanĂžii dispuÂşi sĂŁ plĂŁteascĂŁ Âşpaga pretinsĂŁ. Aici sunt responsabili care nu sunt ĂŽn stare sĂŁ exproprieze porĂžiunile pe care ar trebui sĂŁ ĂŽnceapĂŁ lucrurile. Aici sunt instituĂžii de resort care ĂŽncaseazĂŁ bani pe fel de fel de taxe dar nu reuÂşesc, nici sĂŁ astupe gropi, nici sĂŁ asigure o fluenÞã corespunzĂŁtoare a traficului.

Practic, România este o Þarã greu de strãbãtut, periculos chiar, În care ºtii (dacã ºtii) când pleci, dar nu vei ºti niciodatã când ajungi. O Þarã cu miniºtri de doi bani, care vin ºi pleacã bifând doar ºpãgi. O Þarã În care, de la Ceauºescu pânã la prima porÞiune de autostradã nouã au trecut mai bine de patru decenii ºi În care, În aproape 8 ani s-au mai fãcut doar vreo câÞiva zeci de kilometri. Perspectiva României de a se conecta la marile trasee internaÞionale este una tot mai Îndepãrtatã, atâta timp cât ministerul dlui Berceanu nu reuseºte nici mãcar sã repare drumurile cu banii pe care-i are.

România este o Þarã mai uºor de evitat decât de traversat. ªi aºa va rãmâne atâta timp cât neputinÞa cronicã a celor puºi sã o administreze va beneficia de ÎnÞelegerea resemnatã a unui popor care nu mai crede În nimic ºi În nimeni.