A intrat zâzania în tabăra democrată. Schimbul de replici dintre Blaga și Preda („Ți-ai împrăștiat gunoaiele în toată țara!” – „Tu ești un gunoi!”) vorbește cât se poate de elocvent despre starea de spirit din interiorul principalului partid politic al țării – dacă este să ne luăm după sondaje. Faptul că PD-L -ul nu-și nominalizase până ieri candidatul pentru funcția de primar general – poziție deosebit de importantă în perspectiva conservării privilegiilor oferite clientelei electorale, cât și în gestionarea viitoarelor legislative – arată că, în ciuda reputației de „ordine și disciplină”, partidul prezidențial trece printr-o criză. Iar această criză pare a fi determinată chiar de câtre cel care-i asigură supremația. Încep deja să se simtă efectele frustrărilor și a fricțiunilor generate de comasarea cu de-a sila a „dezertorilor” din PNL, cu care nici ideologic și nici practic – pragmatic democrații „istorici” nu au vreo contingență. Mai mult, perspective ca în eventualitatea victoriei în alegeri, funcția de premier să revină lui Stolojan îi demobilizează complet pe oamenii lui Boc. Din „vioara întâi” ei se văd trecuți pe o poziție secundară, pentru că este previzibil ca un „guvern Stolojan” va fi împănat cu adepții acestuia. Ar fi o a doua lovitură dură primită de veleitarii democrați, după izgonirea lor din guvernul Tăriceanu.
Observatorii par să descifreze în actuala situție un parcurs de disoluție pe care, cu patru ani în urmă, l-a parcurs PSD-ul. În opinia pubică, partidul Democrat – chiar în formula sa actuală de PD-L - nu este perceput ca un partid de opoziție. Ci ca unul aflat la putere, nu doar prin prestația părtinitoare a președintelui, ci și prin gestionarea autoritară a celei mai importante entități administrative, Bucureștiul, și prin pozițiile dominante pe care partidul și le-a conservat în teritoriu. Acest lucru generează un soi de falsă siguranță, alimentată și de sondaje dubioase, care riscă să se transforme într-un dezastru. Cu atât mai mult cu cât rivalul principal, PSD-ul lucrează minuțios la o serie de alianțe sindicale și politice care ar putea să-i consolideze poziția fragilizată mai ales de aceleași sondaje de opinie.
În aceste condiții, echipa prezidențială abordează o tactică interesantă: încearcă să slăbească tabăra liberală, până la punctul ori al unei sciziuni, ori al debarasării de Tăriceanu. În această eventualitate, Băsescu ar putea să încerce să refacă tandemul victorios din 2004, mizând pe colaborarea lui Orban, în mod evident protejat de atacurile la adresa liberarilor ale democraților (vezi „dezvăluirile” lui Berceanu). Tactica asta ar putea avea succes doar în măsura în care Băsescu va reuși să stapânească lucrurile în tabăra democrată și să calmeze spiritele, tot mai agitate pe măsură ce alegerile se apropie.