Dincolo de deliciul gazetãresc, schimbul de replici - indirecte - între preºedinte ºi premier marcheazã, tot mai insistent, iminenþa unei crize la nivel înalt. Ceea ce a pãrut a fi, vreme de aproape un deceniu, cel mai sudat cuplu politic, începe sã scârþâie ºi chiar sã crape pe la încheieturi. Existã, pentru aceastã situaþie, un set de explicaþii obiective ºi unul de explicaþii subiective. Cu toate concordã, însã, nefericit, la afectarea modului de desfãºurare a unui proces complex ºi de extremã importanþã pentru România în ansamblul ei. Nimic mai pãgubos, în politicã, decât consensul de esenþã totalitarã, în care toatã lumea cântã pe struna liderului maxim. Disputele sunt prin ele însele creatoare, generatoare de soluþii. Cu o condiþie: sã se pãstreze în limitele ideaþiei. Atunci când intrã în joc orgoliul, frustrãrile, ambiþia, situaþiile basculeazã în mod îngrijorãtor. Fenomenul comunicãrii prin presã dintre preºedinte ºi premier ºi-a fãcut apariþia cu vreo ºase luni în urmã. Pânã atunci nimic nu pãrea sã indice vreo modificare în raporturile dintre cei doi, dupã 'separaþia' generatã de preluarea celor douã mandate. Iar elementul care a generat aceastã formulã a fost lansarea ideii alegerilor anticipate. Este foarte posibil ca preºedintele sã fi fost deranjat de faptul cã un subiect atât de complex n-a fost discutat cu el înaintea lansãrii acestei dezbateri. Poate cã nici ideea de a i se pune 'sula-n coaste' în acest mod nu i-a plãcut. N-a spus-o explicit, dar a canalizat discuþia spre epilogul categoric dinainte de Anul Nou. În toatã aceastã perioadã presa a vânat ºi a stimulat referinþele în doi peri sau aluziile pe care le-au emis cei doi, într-o situaþie care pãrea cã, dupã doi ani de guvernare, Executivul a prins vântul în pânze, în timp ce Preºedinþia urma sã-ºi consume discret rãgazul rãmas pânã la ieºirea din scenã a titularului. S-a fãcut simþitã o oarecare grabã a echipei de la Victoria de a se sustrage unei tutele tradiþionale ºi de a lua lucrurile pe cont propriu. Cã propensiunea aceasta a fost prematurã s-a vãzut abia atunci când preºedintele a început sã-ºi exercite prerogativele de 'veto' ºi când unele iniþiative - poate justificate pe fond - au trebuit sã fie abandonate. Pe principiul bulgãrelui de zãpadã, disensiunile la vârf s-au acumulat pe mãsurã ce dialogul a început sã se poarte exclusiv în prezenþa martorilor. Replicile la replici s-au adunat ca datoriile firmelor la buget, conducând spre o situaþie ca cea din prezent, din care ieºirea se poate face doar cu preþul unei confruntãri directe. În opinia mea, aceastã confruntare este necesarã. Cei doi vor trebui sã-ºi delimiteze mai clar decât au fãcut-o pânã acum ariile de acþiune ºi de competenþã. Dar, mai ales, spaþiile necesare de consens. Nu foloseºte nimãnui faptul cã cel mai autorizat preºedinte postrevoluþionar are disensiuni cu cel mai dinamic ºi mai creativ premier, cu atât mai mult cu cât fac parte - teoretic cel puþin - din aceeaºi familie ideologicã. În orice caz, nu þãrii pe care o reprezintã. |