A Început campania electoralã a scrutinului care ne va face cadou o nouã garniturã de primari. Vom asista, tradiÞional, la o ploaie de promisiuni, angajamente ºi intenÞii care se vor converti În urmãtorii patru ani În tot atâtea minciuni ºi pãcãleli. ªi nu vom avea ce ºi cui sã reproºãm. Pentru cã unul dintre efectele prtverse ale democreaÞiei este cã pe mincinoºii, parveniÞii ºi hoÞii pe care-i va avea În fruntea sa administraÞia localã nu i-a impus nimeni.Nu ne-a forÞat nimeni sã-i alegem. Am fãcut-o singuri, cu mâna noastrã.

Este o povarĂŁ repetabilĂŁ, de a tot spera Âşi de a nu ni se ĂŽndeplini – decât parĂžial sau strâmb- speranĂžele. O povarĂŁ ĂŽmpotriva cĂŁreia ne luĂŁm ca aliat speranĂža.. SperanĂža cĂŁ cei de mâine vor fi mai buni Âşi mai corecĂži decât cei de ieri. CĂŁ vor avea ĂŽn vedere binele comun, al tuturor, Âşi nu doar pe cel personal, sau al gĂŁÂştii din care fac perte. CĂŁ vor munci Âşi cĂŁ proiectele lor nu vor urmĂŁri alte scopuri decât cele enunĂžate. SperĂŁm, deÂşi nimic din ceea ce s-a ĂŽntâmplat pânĂŁ acum, ĂŽn democraĂžia postdecembristĂŁ, nu ne ĂŽndreptĂŁĂžeÂşte speranĂžele. AleÂşii noÂştri din 1996 n-au fost mai buni decât cei din 1992, Âşi nici cei din 2004 mai buni ca cei din 2000. Au fost o apĂŁ Âşi-un pĂŁmânt, oameni incapabili sĂŁ lupte cu propriile lor limite, darmite cu cele ale sistemului.

Partea cea mai comicĂŁ – Âşi mai tristĂŁ ĂŽn acelaÂşi timp – va fi cĂŁ ĂŽn luna care urmeazĂŁ ni se vor dezvĂŁlui tot atâtea adevĂŁruri dure despre lipsa de performanÞã a celor care  s-au aflat ĂŽn capul mesei, pe câte vom afla ĂŽn urmĂŁtoarea campanie despre cei care acum se dau zmei ai dreptĂŁĂžii Âşi ai binelui public

Este un circ nesfârºit la care asistãm ºi pe care-l trãim, În mod paradoxal, ca ºi cum nu ne-am fi fript de atâtea ori. Memoria colectivã se dovedeºte Însã suficient de scurtã pentru ca politicienii sã profite, iar speranÞa mai puternicã decât realitatea.

Ãsta-i jocul! Sã-l mai jucãm odatã...