Dintre toate reacþiile înregistrate de pe urma scandalului stârnit de crima lui Mailat, cea mai drasticã ºi mai coerentã îmi pare a fi aceea a liderului PRM, Corneliu Vadim Tudor. Acesta ºi-a însoþit declaraþiile de protest de gestul drastic al retragerii din grupul parlamentar europen „Identitate, Tradiþie ºi Suveranitate” a celor cinci parlamentari români. Efectul este dramatic: în urma acestei retrageri, grupul se desfiinþeatã, pierzând în acelaºi timp toate finanþãrile acordate de Parlamentul European grupurilor constituite pe criterii de orientare politicã. Corneliu Vadim Tudor a sancþionat în acest fel declaraþiile agresive ale liderei italiene a partidului Alternativa Socialã, Alessandra Mussolini, care ceruse cu vehemenþã expulzarea românilor. Faþã de reacþia preºedintelui „României Mari” toate celelalte par deja formale ºi lipsite de vlagã. Lecþia lui Vadim este, însã, una demnã de a fi urmatã ºi de alte grupãri politice: nu poþi sã aparþii aceleiaºi entitãþi ºi sã ai opinii care se îndreaptã împotriva celor alãturi de care te gãseºti. Sentimentul meu este cã Europa, membrii „grei” ai Uniunii, nu sunt încã conºtienþi de faptul cã Romînia nu mai este aspirantul cuminte ºi ascultãtor, dornic sã facã orice doar pentru a fi primit în interiorul organizaþiei. Acum este înãuntru, ºi aºa cum îi revin aceleaºi obligaþii, îi revin ºi aceleaºi drepturi. De ce, într-un soi de parºivã reciprocitate, sã nu ne apucãm ºi noi sã-i expulzãm pe capete pe mafioþii italieni care ºi-au gãsit adãpost la noi sub masca unor oameni de afaceri? De ce sã nu-i considerãm un pericol, ca entitate (cine a inventat crima politicã, nu ei?) pentru siguranþa naþionalã, pentru faptul cã un compatriot de-al lor ºi-a împuºcat nevasta româncã ºi socrii? Cu ce e Mailat mai vinovat ca Sgveglia? Sau – de pe urma aventurilor pedofile ale lui Treptow, sã ne apucãm sã-i alungãm pe americani?
Cred cã miezul problemei îl constituie o anumitã percepþie. ªi anume aceea cã românii, veniþi mai târziu în familie, pot fi catalogaþi cu mai multã uºurinþã drept cetãþeni europeni de categoria a doua. Probabil, nu probabil, mai mult ca sigur cã majoritatea emigranþilor nu este formatã din profesori universitari ºi din ingineri. Sunt oameni care au luat drumul Italiei de foame, din dorinþa unui trai mai bun. Italienii par sã fi uitat cã în urmã cu douã-trei decenii chiar ei jucau acest rol, trimiþându-ºi cohortele de flãmânzi din Sud la muncã ºi la furat în Germania sau în Elveþia. Au uitat, însã, cã italienii lor îi speriaserã pe nemþi cu crimele ºi furturile sãvârºite prin Europa. Numai cã atunci nimeni nu s-a grãbit sã-i punã la zid în bloc, ºi sã-i alunge pe criterii etnice. Istoria se repetã, iar lumea nu învaþã nimic din asta.
|
| Accesari:
2517
|
Adauga o opinie