Dacã ar mai fi trãit Caragiale, cu siguranþã cã ar fi fãcut corecturi serioase capodoperei sale "O scrisoare pierdutã". În primul rând, n-ar mai fi numit-o aºa: i-ar fi zis: "E-mail-ul pierdut", sau "Caseta" ori "CD-ul pierdut". Pentru cã, nu-i aºa, cine mai scrie scrisori în zilele noastre? Care sã se rãtãceascã la poºtã ºi sã ajungã unde nu trebuie?
Cu e-mail-ul e altceva: doar dacã þi se sparge parola se poate ajunge la el (cum a fãcut Cioacã cu calculatorul Elodiei!).
ªi acþiunea piesei s-ar fi modificat: astfel, câºtigãtorul alegerilor n-ar mai fi fost dl Agamiþã Dandanache, ci contracandidatul sãu, dl Nae Caþavencu. Probabil cã s-ar fi fãcut ºi alte corecturi: ca sã se dea acþiunii un aer de veridicitate mai mare, pe dl Caþavencu ar fi putut sã-l cheme Traian, iar pe dl Dandanache - Mircea. Era loc ºi pentru o Coana Joiþica (Coana Lenuþa) deºi în piesa actualã rolul sãu ar fi fost mai redus, de data aceasta. Intriga ar fi fost condusã în sensul în care dl Traian Caþavencu, sprijinit (indirect) de prefectul Crin Tipãtescu, ºi cu ajutorul nemijlocit al moftologilor gãlãgioºi din partid (roluri cât se poate de potrivite pentru niºte ungureni, patapievicieni, avrameºteni, boureni, prigonieni) înfrânge voinþa "centrului" aliat care-l vrea în funcþie pe dl Dandanache, cel care tocmai lansase la "Rãsboiu" o casetuþã despre cum un candidat aplica o scatoalcã unui susþinãtor, la un miting electoral. Drept urmare, Conu Ionel Trahanache se vede nevoit sã accepte înfrângerea candidatului sãu, ºi sã-l declare învingãtor pe Caþavencu. Acum, Caragiale ar mai fi trebuit sã adauge o scenã-cheie, în care vine rezultatul exit-poll-ului ºi, deºi Mircicã Dandanache îºi invocã mama ºi sare într-un picior de bucurie cã nu rãmâne fãrã coledzi, iar Traian Caþavencu mustãceºte pentru aplaudacii sãi care nu pierduserã vremea, ci fãcuserã o numãrãtoare paralelã. "Numãrarea steagurilor" capãtã ºi ea o semnificaþie deosebitã: când Mircea Dandanache contestã rezultatul final ºi cere renumãrarea "steagurilor" nule, intrã în scenã dom' Vasile Pristanda, ºeful de la Interne. Acesta, personaj integru, deºi cu renumeraþie micã de la Buget, numãrã corect steagurile anulate ºi reiese cã tot Traian Caþavencu are mai multe. Piesa ar trebui sã se sfârºeascã "en fanfarre", cu proclamarea onorabilului Traian Caþavencu - ultra progresist, liberschimbist ºi antimogulist - ca preºedinte, în cadrul unei manifestaþii conduse de chiar Mircicã Dandanache, cu sula unei casete porcoase în coaste, pusã de moftologul - falit, Patapievici.
Singurul personaj care nu se mai potriveºte în varianta aceasta a piesei e Cetãþeanul Turmentat. El ºtie cu cine sã voteze pentru viitorul luminos al þãrii. I-o spun zi de zi ziarele ºi televiziunile, cu obiectivitatea garantatã de CNA...