Dacă ar mai fi trăit Caragiale, cu siguranţă că ar fi făcut corecturi serioase capodoperei sale "O scrisoare pierdută". În primul rând, n-ar mai fi numit-o aşa: i-ar fi zis: "E-mail-ul pierdut", sau "Caseta" ori "CD-ul pierdut". Pentru că, nu-i aşa, cine mai scrie scrisori în zilele noastre? Care să se rătăcească la poştă şi să ajungă unde nu trebuie?

Cu e-mail-ul e altceva: doar dacă ţi se sparge parola se poate ajunge la el (cum a făcut Cioacă cu calculatorul Elodiei!).

Şi acţiunea piesei s-ar fi modificat: astfel, câştigătorul alegerilor n-ar mai fi fost dl Agamiţă Dandanache, ci contracandidatul său, dl Nae Caţavencu. Probabil că s-ar fi făcut şi alte corecturi: ca să se dea acţiunii un aer de veridicitate mai mare, pe dl Caţavencu ar fi putut să-l cheme Traian, iar pe dl Dandanache - Mircea. Era loc şi pentru o Coana Joiţica (Coana Lenuţa) deşi în piesa actuală rolul său ar fi fost mai redus, de data aceasta. Intriga ar fi fost condusă în sensul în care dl Traian Caţavencu, sprijinit (indirect) de prefectul Crin Tipătescu, şi cu ajutorul nemijlocit al moftologilor gălăgioşi din partid (roluri cât se poate de potrivite pentru nişte ungureni, patapievicieni, avrameşteni, boureni, prigonieni) înfrânge voinţa "centrului" aliat care-l vrea în funcţie pe dl Dandanache, cel care tocmai lansase la "Răsboiu" o casetuţă despre cum un candidat aplica o scatoalcă unui susţinător, la un miting electoral. Drept urmare, Conu Ionel Trahanache se vede nevoit să accepte înfrângerea candidatului său, şi să-l declare învingător pe Caţavencu. Acum, Caragiale ar mai fi trebuit să adauge o scenă-cheie, în care vine rezultatul exit-poll-ului şi, deşi Mircică Dandanache îşi invocă mama şi sare într-un picior de bucurie că nu rămâne fără coledzi, iar Traian Caţavencu mustăceşte pentru aplaudacii săi care nu pierduseră vremea, ci făcuseră o numărătoare paralelă. "Numărarea steagurilor" capătă şi ea o semnificaţie deosebită: când Mircea Dandanache contestă rezultatul final şi cere renumărarea "steagurilor" nule, intră în scenă dom' Vasile Pristanda, şeful de la Interne. Acesta, personaj integru, deşi cu renumeraţie mică de la Buget, numără corect steagurile anulate şi reiese că tot Traian Caţavencu are mai multe. Piesa ar trebui să se sfârşească "en fanfarre", cu proclamarea onorabilului Traian Caţavencu - ultra progresist, liberschimbist şi antimogulist - ca preşedinte, în cadrul unei manifestaţii conduse de chiar Mircică Dandanache, cu sula unei casete porcoase în coaste, pusă de moftologul - falit, Patapievici.

Singurul personaj care nu se mai potriveşte în varianta aceasta a piesei e Cetăţeanul Turmentat. El ştie cu cine să voteze pentru viitorul luminos al ţării. I-o spun zi de zi ziarele şi televiziunile, cu obiectivitatea garantată de CNA...