S-au împlinit, zilele trecute, 25 de ani de la ziua în care Ioan Mihai Pacepa, omnipotentul şi şef al spionajului românesc a 'defectat'. În amintirile sale el zice că a făcut gestul în momentul în care n-a mai suportat să execute ordinele lui Ceauşescu - mai precis acela de a-l asasina pe un cunoscut comentator al 'Europei Libere', care nu făcea parte dintre cei infiltaţi acolo de Securitate. După alte izvoare, Pacepa s-a suit în avionul de Frankfurt atunci când a fost avertizat că cercetările legate de scurgerile sistematice de informaţii se apropie de persoana sa. Unii zic chiar că KGB-ul ar fi fost acela care i-a dat lui Ceauşescu informaţia, dar acesta ar fi refuzat să-i dea crezare. Cine mai ştie cum o fi fost. Cert este că fuga lui Pacepa a dat o lovitură dură nu doar lui Ceauşescu, care a fost nevoit să înlocuiască aproape în totalitate spionii sub felurite acoperiri plantaţi peste tot, dar mai ales în Occident, ci întregului sistem de informaţii al lagărului comunist, despre care Pacepa ştie multe. Costurile 'trădării' lui Pacepa au fost estimate, la vremea respectivă, la peste un miliard de dolari, iar condamnarea sa la moarte în contumacie a făcut parte din scenariul obişnuit. Până la revoluţie nimeni n-a mai ştiut mare lucru despre Pacepa. A făcut vâlvă însă, chiar înainte de decembrie '89, una dintre cărţile sale în care se împleteau iscusit informaţii reale, din urmă cu zece ani, cu nu puţine elemente de intoxicare, abil tratate, în stilul specific instituţiei din care nu numai că făcuse parte, dar o şi condusese. 'Orizonturi roşii' a avut, pe planul psihologiei publice, efecte devastatoare şi poate că a contribuit, în felul ei, la revolta care a condus la ră sturnarea sistemului. De aici înainte existenţa ce a continuat să fie secretă a fostului spion şef a căpătat percepţii diferite. De la trădător de ţară la erou n-a fost decât un pas şi el aproape a fost făcut încadrând cazul în zona disputelor ideologice dintre forţele politice beligerante. Alături de personaje ca Dumitru Răceanu, Liviu Turcu şi alţi disidenţi de conjunctură, Ioan Mihai Pacepa face, trebuie să facă obiectul unei dezbateri lipsite de patimă şi de parti-prix-uri, legate de interferenţa unor poziţii şi atitudini complexe generate de momente istorice ce nu pot fi circumscrise unui tipar anume.