Dupã ºase luni, se pare cã suntem în preajma primei remanieri guvernamentale. Comisia de la Camerã – cu toatã opoziþia pedeliºtilor – a ajuns la un rezultat ºi va recomanda anchetarea de cãtre DNA a doamnei ministru Ridzi. ÃŽn mod normal, premierul Boc, cu toatã durerea pe care i-ar pricinui-o aceastã decizie, ar trebui sã se þinã de cuvânt ºi sã o suspende. Probabil însã cã va aºtepta ºi rezultatul audierilor de la Ministerul Mediului, ca sã nu mai munceascã de douã ori, pentru a-l suspenda, la pachet, ºi pe Nemirschi. Nu sunt sigur cã acestea sunt ministerele care aveau cea mai mare nevoie de schimbare, dar sunt bune ºi astea. Nu ºtiu ce-i mai trebuie dlui Boc sã se convingã cã inginerul Pogea face doar boacãne la Finanþe, ºi nici ce l-ar putea convinge pe Traian Bãsescu cã Boc e bun de preºedinte de partid, chiar de primar al Clujului, dar nu de prim ministru. Oricum, nu de ºef al unei struþo-cãmile de genul acestui guvern cu douã capete ºi mai multe cozi, care nu poate rãspunde la niciun fel de comenzi.
Totuºi, cât de întâmplãtoare – sau nu – este posibila cãdere a celor douã capete – unul social democrat ºi altul democrat liberal? Pãrerea mea este cã ambele au cãzut victime ale lipsei de experienþã în manipularea fondurilor publice. Ambii miniºtri au ºtiut cã trebuie sã facã rost de bani, dar n-au ºtiut foarte bine cum, sau nu au dispus de aparatul administrativ competent, care sã poatã ascunde printre costuri ºi paragrafe de lege sumele ciupite. Amândoi au fost ca niºte copii flãmânzi în faþa tarabei pline cu prãjituri ºi n-au ºtiut cum sã se înfrupte mai pe sãturate, înainte de a bãga câte ceva prin buzunare.
ÃŽn decursul anilor s-a format o veritabilã tehnologie a „sifonãrii” banului public, cu documentaþii acoperitoare. Celebrele licitaþii sunt cea mai bunã formalitate, metoda cea mai simplã de a da gir legalist oricãrui furtiºag ºi cu filiere complicate prin care banii deturnaþi ajung acolo unde trebuie. ÃŽn cazul doamnei Ridzi s-a vãzut limpede cã paºii doi ºi trei n-au mai interesat pe nimeni ºi cã toatã afacerea a fost lãsatã la voia întâmplãrii. Dacã ar fi consultat un ministru cu experienþã, probabil cã dna Ridzi nu s-ar fi expus acestor riscuri cu atât de multã uºurinþã ºi n-ar fi fost pusã în situaþia lamentabilã în care s-a prezentat la Comisie. Pentru cã dânsa, nici acum, în ultimul ceas, n-a înþeles cã „n-am ºtiut” nu poate reprezenta o scuzã, un argument. Este ministru tocmai ca sã ºtie. Dacã nu, stai frumos acasã ºi-þi vezi de treabã. Nemirschi a cântat pe aceiaºi partiturã. El nici nu s-a mai obosit sã facã licitaþii formale. Iar „sãrbãtoarea mediului” de la Palatul Parlamentului, cu fastul ºi cu cheltuielile inutile ce au însoþit-o, a arãtat limpede cum ºi pe unde se scurg banii pe care ministerul nu-i are pentru acþiuni urgente ºi necesare.
Desigur, e posibil ca premierul sã se prevaleze de cine ºtie ce chichiþã ºi sã evite remanierea asta de nevoie. Este sigur însã cã se va încãrca cu un balast care riscã sã-l tragã ºi pe el la fund. Mai ales cã perspectiva nu este deloc roz....