Continuă să se vorbească despre faptul că, după Praga, Executivul va cunoaşte o serie de corecturi prin care acesta să devină nu doar mai flexibil şi mai adaptat obiectivelor viitoare, dar şi mai adecvat mutaţiilor produse în câmpul afectivităţii colective. Mai pe şleau spus, în cei doi ani care au trecut de la instalarea actualului Guvern, s-au clarificat simpatiile şi idiosincraziile din sânul unei echipe constituite, iniţial, pe bază de opţiuni mixte.  Va fi momentul în care cei care fac parte - trup şi suflet - din 'echipa Năstase' vor rămâne pe loc, iar cei care au manifestat, de-a lungul timpului, felurite rezerve, vor pleca. Judecând lucrurile la rece, procesul mi se pare firesc. Lucrul în echipă presupune armonie şi interese comune. Adrian Năstase are tot dreptul să ceară colaboratorilor săi să-i împărtăşească filosofia şi principiile, indiferent de antecedente şi de merite conexe dobândite pe foste câmpuri de luptă, în bătălii devenite deja istorie. În aceste condiţii, viitoarea înfăţişare a Executivului va fi una considerabil diferită de cea de acum. O formulă în care unele portofolii vor dispare sau se vor contopi, în care unii miniştrii vor căpăta competenţe şi puteri sporite şi în care alţii se vor pregăti pentru preluarea de misiuni noi, de preferinţă departe de ţară, pe la ambasade care au nevoie de un suflu nou. Remanierea Executivului nu va rămâne fără urme în planul Preşedinţiei. Deja, la Cotroceni, peste bătrânul parc s-a aşternut o (ne)linişte suspectă. Consilierii din prima "divizie" sunt tot mai absenţi din câmpul public. Cu foarte mici excepţii, aceştia au recurs la un soi de low profile, înlocuind exerciţiul acţiunii cotidiene cu investigaţia personală de perspectivă.  Mai pe româneşte spus, consilierii preşedintelui sunt mai îngrijoraţi de propriul lor viitor decât de prezentul instituţiei, cu atât mai mult cu cât le-a mai rămas ceva mai puţin de jumătate din mandat. Mi-e greu să cred că preşedintelui Iliescu îi scapă această lipsă de apetit şi se împacă cu ideea târârii bărcii pe uscat. Cred că, în stilul care-i este caracteristic, va da o mână de ajutor pentru a le face un rost cât mai confortabil oamenilor care se mai consideră mâinile sale drepte şi că va încerca să formeze un nou "cabinet" împreună cu care să aibe mai mult succes în desăvârşirea obiectivelor restante. Aşa încât o remaniere şi la Cotroceni, nu mult după Praga, nu-mi pare deloc o idee hazardată.