Un coleg de breaslă care nu mai are un ziar al lui și fost prieten în vremuri mai de restriște, pe care l-am invitat recent la un talk-show nu de dragul opiniilor sale, ci pentru că eu cred sincer în pluralism și în dreptul la opinie, inclusiv al acelora cu care se poate să nu fiu de acord, a identificat între evenimentele semnificative ale ultimei săptămâni o posibilă relansare politică a fostului președinte Emil Constantinescu. Tentativa a fost identificată în re-denunțarea lui Traian Băsescu la CNSAS ca fost colaborator al Securității. Răspunsul dat de Comisie prin George Onișoru, că dl Băsescu nu apare în nici un document ca făcând poliție politică, nu a fost considerat satisfăcător de fostul președinte, acesta opinând că legea nu este suficient de explicită și că ea ar trebui modificată în sensul denunțării tuturor colaboratorilor Securității, indiferent dacă au făcut poliție politică sau nu. Spre surprinderea mea, colegul împărtășește acest punct de vedere și consideră că fostul președinte, prin acest gest, este animat mai degrabă de un comandament de ordin moral decât de dorința de a atrage cu orice preț atenția publicului (mai ales că nici de data asta ex-prezidentul nu a venit cu ceva dovezi noi) și de a-și construi o nouă trambulină. Aș putea împărtăși această opinie cu două condiții: ca dl Constantinescu să nu fi întârziat atât de mult, nepermis de mult, cu demersul său. Avea posibilitatea să cunoască aceste date încă din timpul mandatului, când Traian Băsescu ca membru al guvernului, validat ca atare chiar de către domnia sa. Și dacă necesitatea revizuirii sau a completării legii la care face apel i-ar fi apărut chiar la momentul în care proiectul era întors pe toate fețele de o coaliție în numele căreia candidase și reușise să devină președinte. Dl Constantinescu are o mică întârziere în reacții, de vreo 6 ani. Iar din acest motiv campania domniei sale își pierde din credibilitate, putând fi pusă mai degrabă pe seama antipatiei și resentimentelor pe care i le trezește cel de care s-a lovit în repetate rânduri pe parcursul zbuciumatei guvernări în care acesta s-a remarcat ca demolator de premieri. Sunt motivele pentru care mă îndoiesc de reușita încercării lui Constantinescu de a fi ce a fost sau și ceva pe deasupra. |