Îmi vine greu să cred că după 15 ani de practică democratică ne vom întoarce de unde am plecat. Peisajul mass-media îmi evocă azi, cu surprinzătoare similitudini, pe cel din '90, când, imperfect desprinsă de obişnuinţele totalitare, ansamblul presei continuă să practice aceeaşi politică militantă, schimbând doar termenii. În locul PCR-ului, erau noile partide, în locul luptei de clasă era democraţia, în locul cultului personalităţii era cultul personalităţilor răsărite peste noapte. Un exerciţiu recent de rescriere a cronicii acestei perioade pe baza mărturiilor din presa vremii m-a pus în situaţia cel puţin delicată de a nu reuşi să reconstitui evenimente, fapte, întâmplări. Singurul lucru care se lăsa reconstituit era starea de spirit a celor care priveau faptele, emoţionalitatea lor proprie şi crezul neclintit în adevărul propriilor lor idei despre evenimente. Cum spuneam, fenomenul se repetă astăzi, cu o îngrijorătoare tărie. Presa militantă atinge culmi pe care până şi politrucii lui Ceauşescu le-ar invidia. În paginile de astăzi negrul e negru, iar rozul-roz, cei răi sunt grupaţi omogen în tabăra adversă, cei buni sunt alături de noi. Ceea ce nu ne place, nu ne convine, nu există. Există doar ceea ce serveşte demonstraţia pe care vrem să o facem. Culmea este că acest exerciţiu major vine din partea unor publicaţii care până ieri-alaltăieri se erijaseră în dascăli de gazetărie, dând note şi punând pe două coloane exemplarele 'aşa da' şi 'aşa nu'. Propria lor prestaţie devine demnă de toată mila atunci când fără nici cea mai mică urmă de jenă deontologică, se transformă din ziarişti aserviţi, în slujbaşi ai unor cauze a căror subţirime se vede de la o poştă. Citesc ziarele cu interes sau cu jenă, în funcţie de doza de gazetărie care a mai rămas în faţa asaltului militantismului de ocazie. Atâta timp cât o fac eu, nu e nici o problemă. Problema apare abia atunci când cititorul de bună credinţă va înţelege că este considerat sărac cu duhul şi că trebuie purtat cu de-a sila pe un drum al cunoaşterii pe care el n-are chef să meargă. Protestul său tăcut, de a refuza lectura, poate face să se clatine din temelii edificiul presei neeliberate de propriile sale defecte.