Dupã ce picasem în cursa Madridului, consolându-ne cu ideea cã eram primii de sub linie, ceea ce ne conferea, automat, calitatea de pretendenþi la viitorul val de aderare, am parcurs întregul traseu al frustrãrilor provocate de curentul care pãrea sã se impunã în ultimii vreo doi ani: ºi anume acela al statu-quo-ului. Nota de platã a intrãrii celor trei - Cehia, Polonia ºi Ungaria - pãrea sã depãºeascã toate previziunile, fãrã ca testul balcanic sã producã dovezi concrete ale utilitãþii acestei prime lãrgiri. Iatã însã, cã la Bruxelles, în devans faþã de estimãrile iniþiale, Bush pune degetul pe ranã ºi spune: alianþa se extinde cu un nou val în 2002. La Praga! Veste bunã sau proastã pentru români? Faptul cã noul preºedinte american a accentuat asupra ideii cã noii membri vor trebui sã fie ºi producãtori de securitate, nu doar consumatori, pare sã ne avantajeze. Rolul nostru geostrategic a fost evident ºi în cursul evenimentelor din Iugoslavia ºi apãrea asemenea în perspectiva schimbãrilor produse la Chiºinãu. De asemenea, Bush a mai precizat ºi cã alianþa nu va þine cont de eventualul veto al Rusiei - chestiune care iarãºi ne vizeazã. Ca ºi pe baltici, dealtfel. Acestea ar fi premisele favorabile, care ne-ar îndreptãþi sã ne considerãm a fi pe lista pretendenþilor la cel de-al doilea val. Pe de altã parte, atârnã greu alte precizãri fãcute de acelaºi Bush, între care apropierea criteriilor referitoare la stabilitatea democraticã, economia de piaþã funcþionalã ºi respectul drepturilor omului ºi al minoritãþilor. Pe aici suntem mai vulnerabili ºi este dificil de estimat dacã leacurile ar putea fi completate în anul care a mai rãmas pânã la summit-ul de la Praga. Un lucru este cert: avem dreptul sã credem cã, odatã cu anunþul continuãrii procesului de lãrgire, ne putem considera reintraþi într-o competiþie de la care aºteptãm mult ºi de mult. Vom vedea, însã, în nu mai puþin de 12 luni dorinþele noastre sunt acoperite de putinþe. |