Cui i-ar fi trecut prin cap o asemenea bazaconie? Cã o moþiune de cenzurã împotriva unui guvern nesusþinut de nimeni, în afarã de o parte din propriii membri de partid, se chinuieºte sã se lanseze, întâmpinând dificultãþi pentru recoltarea numãrului minim de semnãturi. ªi cã odatã realizat acest minim, iniþiatorul se trezeºte cã unul dintre susþinãtorii cei mai înfocaþi ai moþiunii a dus devotamentul pânã la a comite o ilegalitate. Un furt! Semnând senin de douã ori, deputatul (independent!) Gheorghe Flutur ºi-a pus practic în dificultate aliatul democrat, prilejuind liberalilor un moment de jubilaþie. Amintiþi-vã tonul ºi satisfacþia cu care dl Olteanu ºi-a dat în gât fostul coleg de partid! Gheorghe Flutur nu e la prima manevrã de acest fel. Oportunist de marcã, el a cochetat aproape permanent cu atingerile aduse legii. De la chestii flagrante - neregulile comise pe când era ºef de ocol silvic, sau cam aºa ceva, prin Suceava natalã – soldate cu nu mai puþin de patru dosare penale, închise cu NUP în urma unui apel sentimental la reprezentanþii puterii de atunci, pânã la cele comise în timpul campaniei anti-aviare, datã pe mâna unor cumetri, se poate scrie o lungã istorie a modului în care ‚executivul’ cãmilo-struþist (liberal-democrat) a navigat prin apele tulburi ale unei guvernãri de la care a supt toate beneficiile posibile. Luptãtor îndârjit, fanatic aproape, pe baricadele liberalismului (vã mai amintiþi probabil, celebrele sale incursiuni în ‚teritoriu’ când propovãduia stârpirea pesedismului ºi a pesediºtilor) s-a transformat, peste noapte, într-un adversar al acestuia. Evaluând greºit balanþa puterii, s-a cãþãrat în petrolierul prezidenþial, lãsând baltã caravela liberalã, cu speranþa cã Traian Bãsescu îºi va pune în joc condiþia pentru a-l pãstra pe el în funcþia de ministru, împotriva voinþei tãricene. A avut o mare surprizã atunci când, în stilul sãu caracteristic, Bãsescu l-a abandonat, avortându-l brutal de la toate beneficiile funcþiei de ministru. ÃŽn opoziþie, Flutur face ce ºtie: dã din gurã, neobosit, ºi din când în când mai calcã pe alãturi. De ce i-am acordat atâta spaþiu tipografic domnului cu pricina? Pentru cã el reprezintã cu brio una dintre mostrele pentru care clasa politicã ar trebui urgent reformatã, cum spune ºi vrea preºedintele. Demagog de doi bani, oportunist pânã la Dumnezeu, capabil în orice moment sã trãdeze ‚nobilele idealuri’ ºi sã se agaþe de scara primului tren care trece prin staþie, Gheorghe Flutur este unul dintre personajele fãrã de care Parlamentul ºi politica în general, ar putea deveni mai credibile. Când acolo, prin chiar gura dlui Flutur aflãm cã alþii ar trebui sã plece ºi dânsul, împreunã cu cei ca el, sã rãmânã ºi sã o ia de la capãt cu aranjamentele, demagogia ºi înfruptarea lacomã pânã la ultimul oscior al puterii. |