Este crizã, ºtim. Lucrurile merg prost. Greaua moºtenire liberalã e echivalentã cu destabilizarea bugetului. Nu sunt bani pentru profesori. Nu sunt bani pentru elevi. Nu sunt bani pentru medicamentele pensionarilor. Colac peste pupãzã, ne mai Încearcã ºi porcina, de parcã aviara nu ne-ar fi fãcut destule pagube. Bugetul e ca anteriul lui Arvinte, din care croitorul Boc taie din spate pentru a coase În faÞã. Ruºinea e evitatã cu preÞul unui posterior tot mai gol. Se taie În draci, bani de la orice capitol. Nicio altã reducere nu mi se pare, Însã, la fel de pãguboasã, criminalã aº spune, ca cea de la Împãduriri.

Desigur, n-aÂş vrea sĂŁ fiu ĂŽn locul ministrului Sârbu, de la AgriculturĂŁ. Dar dacĂŁ aÂş fi acceptat ce-a acceptat el – sĂŁ se reducĂŁ bugetul ĂŽmpĂŁduririlor cu o treime – mi-aÂş da demisia. ÂŞi m-aÂş duce la vreo mânĂŁstire sĂŁ mĂŁ rog la Dumnezeu sĂŁ-mi ierte pĂŁcatul. CĂŁci este un pĂŁcat capital, acesta.

România este o Þarã defavorizatã de cei care o populeazã ºi care o supun la cele mai inimaginabile perversiuni, fãrã teama cã vor fi prinºi ºi pedepsiÞi. De 20 de ani pãdurile României sunt jefuite ca-n codru. Sunt tãiate fãrã milã de cei cu autorizaÞii sau fãrã. România cheleºte cu fiecare zi ºi se expune tuturor catastrofelor care survin din aceastã cauzã. Un copac se taie În cinci minute. El creºte Însã În abia 20-30 de ani. Ce tãiem astãzi nu se reface decât Într-un sfert de secol. Ce plantãm astãzi reprezintã paºaportul pentru viitor al fiilor ºi nepoÞilor noºtri. Ce nu plantãm azi, reprezintã condamnarea lor de a trãi Într-un mediu neprielnic ºi nesigur. Cu orice ne putem juca, doar cu viitorul nostru nu.

Noua guvernare ne-a dat asigurãri peste asigurãri cã priveºte spre acest viitor. Constatãm Însã cã nu e În stare sã vadã nici pânã mâine. Altminteri n-ar renunÞa atât de uºor la niºte principii ce ar trebui sã fie sacre.

Este tristul rol ce a fost rezervat Regiei PĂŁdurilor: sĂŁ devinĂŁ propriul sĂŁu gropar. VĂŁduvitĂŁ prin lege de capacitatea de a se autoadministra (o mĂŁsurĂŁ mai imbecilĂŁ decât „deconcentrarea” directorilor de DirecĂžii Silvice judeĂžene de sub autoritatea Regiei, pentru a pune funcĂžiile la ĂŽndemâna politrucilor locali nu se poate imagina). Regia se vede acum lipsitĂŁ Âşi de posibilitatea de a-Âşi ĂŽndeplini una dintre sarcinile sale fundamentale! Iar Âşefii ei nu prea par preocupaĂži de asta – altminteri nu s-ar vântura pe la congrese internaĂžionale de doi lei, ĂŽn timp ce instituĂžia se degradeazĂŁ. Dar poate cĂŁ ĂŁsta e planul. ÎncĂŁ unul dintre cele care opereazĂŁ la lumina zilei...