Sunt întrutorul de acord cu dl preşedinte Băsescu când cere jurnaliştilor să-i respecte demnitatea. Să nu-l jignească, atribuindu-i fapte şi intenţii care-i sunt străine. Să-l judece, să-l analizeze, să nu fie de acord cu el, dar totul într-un registru de bun simţ şi de respect al persoanei. Preşedintele Băsescu este la debutul unei confruntări dure, de care au avut parte, în grade diferite, şi predecesorii săi. Dacă dl Iliescu rămâne campionul 'încasărilor' - cele mai multe nedrepte, răuvoitoare şi răstălmăcitoare - nebeneficiind, ca ceilalţi de vreo perioadă de graţie, lucrul se poate explica şi prin durata mandatelor sale şi prin complexitatea şi centrifugalitatea etapei tranşate. Dl Constantinescu a resimţit acut divorţul cu o presă până la un punct binevoitoare şi ajutătoare, refuzând să accepte schimbarea de ton şi punând-o pe seama unor manevre oculte ale adversarilor săi politici. Traian Băsescu este un caz aparte. În calitatea sa de vârf de lance al opoziţiei anti-pesediste a avut acces nelimitat la o mass media tradiţional orientată împotriva puterii. Această atitudine i-a fost extrem de utilă, iar el a ştiut să o speculeze punctual, în demersul său abrupt şi neaşteptat spre mandatul prezidenţial. A părut chiar că înţelege mai bine decât alţii condiţia unei branşe cu puţine resurse materiale, adusă în situaţia de a asculta comenzi politice prin 'mituirea' sa cu publicitate guvernamentală. N-a ezitat să promită eliberarea presei de asemenea servituţi şi s-a şi ţinut de cuvânt închizând total acest robinet. În momentul în care tonul presei s-a schimbat, a reacţionat dur, neezitând de a se înscrie punctual în câteva polemici cu organe de presă ale căror puncte de vedere nu le împărtăşea. Ultima sa reacţie vine pe fondul generalizării tonului critic, alimentat nu doar de criza ostaticilor, ci şi de unele dintre erorile sale reale, în special în câmpul politicii externe, unde manifestă lacune pe care probabil că le va acoperi în timp. Când, însă, cere din partea presei un tratament corect, dl Băsescu pare să uite că el însuşi este cel care a declanşat o confruntare în afara canoanelor urbane. Că el este cel care a gratulat-o cu adjectivul de 'traseistă' pe una dintre fostele sale admiratoare, că tot el l-a băgat într-un borcan cu formol pe preşedintele televiziunii de stat, că el este cel care a lansat prima interdicţie la Cotroceni pentru un organ de presă sau că l-a ameninţat extrem de puţin voalat pe un director de ziar care-i făcuse o solicitare pe care a considerat-o nelalocul ei. Slobod la gură cum nu-i prea stă bine unui preşedinte, dl Băsescu reclamă presei o autocenzură pe care nu şi-o impune deloc sieşi. Sau nu reuşeşte încă...