O sãptãmâna a durat celebritatea lui Ogicã. Dupã o sãptãmâna, "timpul le-a rezolvat pe toate", vorba protagonistului afacerii ce a inflamat opinia publicã mai ales la gândul cã cineva poate avea, în acelaºi timp, un asemenea noroc ºi un asemenea ghinion: sã câºtige un milion de dolari ºi biletul câºtigãtor sã-i fie furat! Nu ºtiu nici câtã invidie ºi nici câtã compasiune a stârnit personajul. ªtiu însã cã, din capul locului, Ogicã ne-a pus pe gânduri. Prin tupeu, prin inconsecvenþã, prin disperarea cu care s-a aruncat în acestã aventurã. N-am crezut nici un moment în autenticitatea poveºtii lui. Mirosea de la o poºtã a cacialma. O singurã chestiune mã deconcerta: faptul cã petecul de hârtie care valora un milion întârzia sã aparã. Acestã întârziere îi întãrea însã hotãrârea de a o þine pe panta asta ºi celui care semãnase primele semne de neîncredere atunci când, la televiziune, întrebat dacã o recunoaºte pe operatoarea de la Loteria Naþionalã care i-a vândut biletul, nici n-a vrut sã o priveascã. Pânã când poliþia ne va face cunoscute toate iþele afacerii îndrãznesc sã cred cã lucrurile s-au întâmplat cam în felul urmãtor: Ogicã avea, probabil, un bilet vechi ale cãrui numere corespundeau cu cele ieºite la tragerea cu pricina. ªi-a înghiþit amarul vreme de douã zile pânã când, vãzând cã biletul câºtigãtor nu apare, i-a venit ideea de a juca comedia bucuriei, fluturând biletul, lãudându-se prin bloc ºi punând la cale ceea ce avea sã urmeze. S-a gândit cã în felul acesta ar putea bloca adevãratul câºtigãtor, acuzându-l de furt! ªi-a înscenat atacul ºi bãtaia (sunt curios dacã ºi-a tras singur pumnii care i-au învineþit ochii) dupã care a dat alarma la poliþie ºi la presã. ªi-a jucat rolul destul de bine, vãdind un autentic talent. Din pãcate l-au trãdat trecutul încãrcat ºi comportamentul capricios din care se putea desprinde ideea cã ideea de poliþie îl streseazã peste poate. Celebritatea lui Ogicã a luat sfârºit la fel de brusc cum s-a declanºat. Logica lucrurilor s-a dovedit mai puternicã decât fantezia spectaculoasã de tip infracþional a celui al cãrui nume devine sinonim cu ideea de a forþa norocul dincolo de limitele bunului simþ.Vã recomand sã recitiþi în ziarul din 26 ianuarie "Un milion cât douã"! Probabil cã multã lume s-a întrebat - ºi se mai întreabã - cu uimire, de ce iese atât de greu la ivealã fericitul posesor al biletului de loterie care a câºtigat, duminicã, suma de aproape un milion de dolari. Dezinformarea de searã.Vorbe de clacã de Dicu-Sava Cristian. Pe vreme lui "Ceaºcã" învãþasem sã citesc presa ºi sã ascult postul de radio Europa Liberã printre "rânduri". Adicã luâm cam 25 % drept real ºi restul drept propagandã .... comunistã sau capitalistã, dupã cum era cazul. De 11 ani mã lovesc de un alt fenomen. Cel al aricolelor sau subiectelor "bombã" lansate ori de câte ori se doreºte acoperirea unui subiect mai grav. Pe înþelesul dumneavoastrã lucrurile se întâmplã cam aºa...: [continuare]