Mai bine mai târziu decât niciodată: Traian Băsescu nu a răspuns până acum acuzelor care i-au fost aduse de căttre PSD că n-a ţinut cont de rezultatul votului atunci când a încredinţat sarcina formării guvernului Alianţei portocalii. Acum o spune, fără să clipească. De unde acest puseu de sinceritate? El ţine, nemijlocit de relaţia sa, tot mai deteriorată, cu aliatul electoral şi de schimbarea radicală a raporturilor produsă de defecţiunea lui Stolojan în campania electorală. Nimeni nu poate şti care ar fi fost rezultatul final dacă Stolojan nu se 'îmbolnăvea' la ţanc. Rolurile fuseseră distribuite şi negociate: în caz de victorie, Stolojan urma să devină preşedinte, iar Băsescu premier. Până la momentul respectiv, PD-ul era la remorca PNL-ului (acesta având un avans de vreo 10 procente), iar Băsescu la remorca lui Stolojan. Dacă s-ar fi mers în această formulă este foarte probabil că alegerile n-ar fi putut fi câştigate cu nici un artificiu, iar la Cotroceni s-ar fi instalat Adrian Năstase, care l-ar fi însărcinat cu formarea guvernului (formula acestuia era deja decisă la finele lui decembrie) pe prietenul său Mircea Geoană. Calităţile de luptător ale lui Băsescu au modificat însă radical lucrurile. În sensul că el a devenit locomotiva de care Tăriceanu - apărut în cărţi pe neaşteptate - şi ai săi au trebuit să se agaţe cu disperare. Chiar şi aşa, cele două partide aliate nu au obţinut un scor suficient de mare care să le aducă la putere. Victoria de pe ultimii metri ('ajutată' din exterior se spune, dar acum se spune degeaba) a lui Băsescu a schimbat, practic, întreaga situaţie. În timp ce Năstase aştepta să fie chemat şi să fie însărcinat cu formarea guvernului, Băsescu studia de zor formulele care i-ar fi permis să evite acest lucru. Şi le-a găsit. E drept, la limita Constituţiei, dar le-a găsit! A fost, practic, o lovitură de stat constituţională (!) prin care a întors, practic, rezultatul alegerilor. Lucru pe care astăzi îl recunoaşte dintr-un singur motiv: are o poliţă de plătit premierului neascultător şi nerecunoscător. Vrea să-i arate că dacă se află unde se află e numai datorită lui. Are şi n-are dreptate Băsescu. Un altul, probabil - Năstase de exemplu - ar fi luat lucrurile aşa cum erau. Şi ar fi însărcinat cu formarea guvernului pe reprezentantul majorităţii electorale. Băsescu însă a forţat şi a recompus această majoritate. A apelat - cum tot el zice - la o soluţie imorală. Numai că soluţia imorală era a lui şi nu a lui Voiculescu, care n-a făcut decât să se lase convins de argumentele şi teoretica bună credinţă prezidenţială şi să considere că, la momentul respectiv, o stabilitate mai strâmbă era de preferat unei instabilităţi drepte. Că Băsescu n-a reuşit să aprecieze gestul prin care a devenit reprezentantul autorizat al noii puteri, e treaba lui. Şi a celor pe care i-a păcălit odată, şi care nu vor repeta experienţa...