Mai bine mai târziu decât niciodatã: Traian Bãsescu nu a rãspuns pânã acum acuzelor care i-au fost aduse de cãttre PSD cã n-a þinut cont de rezultatul votului atunci când a încredinþat sarcina formãrii guvernului Alianþei portocalii. Acum o spune, fãrã sã clipeascã. De unde acest puseu de sinceritate? El þine, nemijlocit de relaþia sa, tot mai deterioratã, cu aliatul electoral ºi de schimbarea radicalã a raporturilor produsã de defecþiunea lui Stolojan în campania electoralã. Nimeni nu poate ºti care ar fi fost rezultatul final dacã Stolojan nu se 'îmbolnãvea' la þanc. Rolurile fuseserã distribuite ºi negociate: în caz de victorie, Stolojan urma sã devinã preºedinte, iar Bãsescu premier. Pânã la momentul respectiv, PD-ul era la remorca PNL-ului (acesta având un avans de vreo 10 procente), iar Bãsescu la remorca lui Stolojan. Dacã s-ar fi mers în aceastã formulã este foarte probabil cã alegerile n-ar fi putut fi câºtigate cu nici un artificiu, iar la Cotroceni s-ar fi instalat Adrian Nãstase, care l-ar fi însãrcinat cu formarea guvernului (formula acestuia era deja decisã la finele lui decembrie) pe prietenul sãu Mircea Geoanã. Calitãþile de luptãtor ale lui Bãsescu au modificat însã radical lucrurile. În sensul cã el a devenit locomotiva de care Tãriceanu - apãrut în cãrþi pe neaºteptate - ºi ai sãi au trebuit sã se agaþe cu disperare. Chiar ºi aºa, cele douã partide aliate nu au obþinut un scor suficient de mare care sã le aducã la putere. Victoria de pe ultimii metri ('ajutatã' din exterior se spune, dar acum se spune degeaba) a lui Bãsescu a schimbat, practic, întreaga situaþie. În timp ce Nãstase aºtepta sã fie chemat ºi sã fie însãrcinat cu formarea guvernului, Bãsescu studia de zor formulele care i-ar fi permis sã evite acest lucru. ªi le-a gãsit. E drept, la limita Constituþiei, dar le-a gãsit! A fost, practic, o loviturã de stat constituþionalã (!) prin care a întors, practic, rezultatul alegerilor. Lucru pe care astãzi îl recunoaºte dintr-un singur motiv: are o poliþã de plãtit premierului neascultãtor ºi nerecunoscãtor. Vrea sã-i arate cã dacã se aflã unde se aflã e numai datoritã lui. Are ºi n-are dreptate Bãsescu. Un altul, probabil - Nãstase de exemplu - ar fi luat lucrurile aºa cum erau. ªi ar fi însãrcinat cu formarea guvernului pe reprezentantul majoritãþii electorale. Bãsescu însã a forþat ºi a recompus aceastã majoritate. A apelat - cum tot el zice - la o soluþie imoralã. Numai cã soluþia imoralã era a lui ºi nu a lui Voiculescu, care n-a fãcut decât sã se lase convins de argumentele ºi teoretica bunã credinþã prezidenþialã ºi sã considere cã, la momentul respectiv, o stabilitate mai strâmbã era de preferat unei instabilitãþi drepte. Cã Bãsescu n-a reuºit sã aprecieze gestul prin care a devenit reprezentantul autorizat al noii puteri, e treaba lui. ªi a celor pe care i-a pãcãlit odatã, ºi care nu vor repeta experienþa...