Nimic ºi nimeni nu-i rezistã Elenei Udrea. E un adevãrat taifun care vine, loveºte ºi pleacã lãsând în urmã un peisaj rãvãºit bun de arãtat turiºtilor.
Vi-o mai amintiþi din celebra fotografie în care se repezea sã-i tragã doi pumni în cap fotoreporterului care deranjase liniºtea supeului tete-a-tete al lui Bãsescu, la Golden Blitz?
Pe atunci n-o prea ºtia nimeni altfel decât „blonda de la primãrie”, unde se mai confunda în peisajul altor blonde, brunete ºi roºcate promovate de primarul general care, în lupta sa cu hidra pesedistã miza pe aportul „detaºamentului roºu de femei”. Pe care a mizat, dealtfel, ºi la instalarea sa la Cotroceni. ªefã de promoþie a fost însã tot Elena Udrea, iar faptul cã nu ºtia cã Norvegia n-are prºedinte ºi cã nu e în U.E. n-a contat prea mult: oricum nu astea erau calitãþile pentru care o preþuia preºedintele. Chiar ºi dupã ce a fost nevoit, la presiunea publicã, sã o punã pe liber de la Cotroceni, unde se declanºase un veritabil „rãzboi al chiloþilor”, influenþa sa a rãmas constantã. A devenit un soi de „freelancer”, care ba dãdea în vileag bileþelele roz ale Tãriceanului, ba turna gaz pe focul care mistuia Alianþa, crescându-ºi cota de notorietate în partid pânã la nivelul candidaturii uninominale. Aici ºi-a dat Elena Udrea întreaga mãsurã a talentului sãu ludic. Fãrã sã-i pese de „miºto”-urile presei, s-a dus sã dea cu mopul pe duºumelele unei ºcoli de cartier ºi i-a tricotat, în direct, la televiziune, niºte ºosete cãlduroase domnului Cocoº. Având în Gheorghe Flutur un model de populism ieftin dar eficient, Elena Udrea a îmbunãtãþit repertoriul de gen mãrºaluind pe tocuri înalte spre parlamentul în care n-a apucat sã activeze, fiind nevoitã sã punã umãrul la construcþia guvernului Boc. Guvern de crizã – dar sensibil la nevoile naþiei, una dintre cele mai acute fiind aceea de a avea un turism competitiv. ªi ce specialist mai bun în turism (de shopping!) decât Elena Udrea? Graþie meritelor sale, Boc n-a stat pe gânduri ºi i-a croit iute un minister nou-nouþ. ªi pentru cã n-avea sediu, a luat-o în gazdã la el, la Palatul Victoria, unde la primele ºedinþe de guvern a ºi aºezat-o de-a dreapta lui, ca sã poatã sã-l tragã de mânecã dacã discursul sãu intrã în derapaj. Dincolo de platitudinile pe care le-a debitat ca platformã-program, Elena Udrea s-a pus pe treabã ºi a început sã-ºi investigheze sectorul. A bãut bere cu nemþii la Berlin, a înfulecat fripturi cu Dinescu la Cetate, s-a plimbat cu sania pe zãpada adusã de Flutur cu basculantele la Vatra Dornei. Pentru ea, Guvernul s-a scãrmãnat în buzunare ºi a scos tichetele de vacanþã (un fel de „tichie de mãrgãritar” a crizei). Rectificarea de buget a dat-o ca unicã învingãtoare. ÃŽn timp ce de la toþi ceilalþi s-a tãiat, ei i s-a pus în traista Vuitton. Ultima performanþã a Elenei Udrea este de a-l fi convins pe Boc cã autoturismul Audi A6 pe care-l folosea îi pune viaþa în pericol. ªi cum sã accepte premierul o asemenea dramaticã remaniere: i s-a aprobat cu iuþealã suma necesarã achiziþionãrii unei noi maºini, mai scumpã dar mai sigurã.
Cârcotaºii pot invoca, desigur, faptul cã de când e ea la cârma turismului, intrãrile de vizitatori strãini au scãzut cu vreo 10 la sutã. Dar acesta e un fleac ºi nu aºa se pune problema. Ci din perspectiva succeselor: Elena Udrea a pus mânã de la mânã cu amicul sãu Flutur ºi le-a oferit preºedintelui ºi premierului câte un car de ouã – omagiu gãinilor eutanasiate de fostul ministru avicol! E un început!