Nu mai þin minte ce s-a întâmplat la celãlalt recensãmânt, de dupã '89, din punctul de vedere al protocolului. Ce se întâmplã de data asta este, însã, fãrã precedent. Nu vreau sã spun cã la Ceauºescu acasã ar fi mers echipa arondatã în zona respectivã ºi cã dictatorul, ca un cetãþean conºtient, i-ar fi ascultat cu rãbdare ºi le-ar fi dat rãspunsurile cuvenite. Dar nici nu cred cã lista procotolului a fost atât de lungã ºi atât de "variatã". Bãnuiesc cã, cu excepþia membrilor CPEX, ceilalþi erau trataþi mai mult sau mai puþin ca "simpli cetãþeni". Iatã, însã, cã acum, în plinã democraþie, autenticã ºi nu socialistã, lista celor mai egali decât alþii, cuprinde de-a valma preºedinþi, premieri, miniºtri, sepepiºti ºi sereiºti, dar ºi pe, de exemplu, Nicu Badea sau Vova Cohn, afaceriºti cu computere sau cartoane ondulate, dar care, fiind membri în consiliul de administraþie al unui club sportiv, nu pot fi deranjaþi de recenzorii obiºnuiþi. Cum nu pot fi deranjaþi nici alþi locatari ai zonei Primãverii, unde abundã adresele la care recenzorii n-au voie nici sã se gândeascã, ºi unde stau un frate de fost dictator sau doi proprietari de posturi de televiziune. Recensãmântul acesta cu mai multe viteze nu dovedeºte altceva decât cã tentaþia privilegiilor rãmâne la fel de mare, dar mai realizabilã. Dupã girofar, locatarilor din Primãverii li se face acum cadou recensãmântul cu regim special. Un regim menit sã punã la adãpost de urechi ºi priviri indiscrete, parametrii de existenþã ai unei categorii sociale aparte, în care foºtii ºi actualii au reuºit sã ajungã la numitorul comun al convieþuirii în liniºte ºi bunãstare. |