Traian Bãsescu ºi-a început mandatul reînnodat de referendum, cu o nãstruºnicie tipicã pentru mentalitatea sa de jucãtor cu orice preþ: propunând celor câteva mii de simpatizanþi veniþi sã-l aclame sã se întâlneascã trimestrial, la aceeaºi orã dintr-o zi de sâmbãtã (ca sã le strice ºi week-end-ul) pentru a da raportul ºi a dialoga cu poporul. Nãstruºnicã zic pentru cã în nici un caz nu poþi pune semnul egalitãþii între cei câþiva reprezentanþi ai ‘poporului democrat’, în special, ºi naþiunea în întregul sãu. Nu numai cã reprezentativitatea e discutabilã, dar ºi maniera în care s-ar putea purta dialogul: cu da-uri ºi nu-uri la întrebãrile retorice puse de orator în binecunoscuta metodã a pedagogului de ºcoalã nouã Rostoganu. Ideea lui Traian Bãsescu este, însã, alta. Nu de raport ºi de dialog e vorba aici. Ci de aparenþa susþinerii populare, ca o contrapondere la boicotul politic la care se presupune cã va fi supus în continuare de ‘banda celor 5’ ºi ‘gaºca celor 322’. Traian Bãsescu revine în funcþie nu printr-o strategie asumatã de a câºtiga adepþi pentru proiectele sale prin dialog ºi diplomaþie, ci prin continuarea gherilei prezidenþiale cu aproape absolut aceleaºi metode. La fel ca ºi Ceauºescu, Bãsescu dã raportul poporului, ºi nu ‘trãdãtorilor’ nobilelor idealuri portocalii sau albastru-roºiatice. El re-emanã din popor cu forþe sporite pentru a combate hidra oligarho-politicianistã. Deºi rostit pe un ton calm, degajat, discursul sãu de dupã aflarea rezultatelor provizorii este o nouã declaraþie de rãzboi. Deºi spune cã va chema partidele la consultãri, nu dã doi bani pe acestea încã de pe acum, neadmiþând ideea cã rezultatul acestora ar putea fi soluþii negociate. Ca ºi pânã acum, fiecare parte va veni ºi va pleca cu propriile sale idei, preºedintele bifându-ºi o îndatorire constituþionalã: ‘Bunã ziua, v-am consultat, la revedere!’ De cealaltã parte, coaliþia ad-hoc dintre liberali ºi socialiºti, naþionaliºtii români ºi unguri ºi conservatori ºi-a dat ultima suflare odatã cu anunþul rezultatele provizorii. Deºi nu se aºteptau la un succes, proporþiile dezastrului au fost nãucitoare ºi cum nu se poate identifica un þap ispãºitor general, ‘opoziþiile’ din fiecare partid vor arãta cu degetul cãtre actualele conduceri, cerându-le sã-ºi asume eºecul. Vor veni câteva zile grele ºi pentru Tãriceanu ºi pentru Geoanã, mai ales, dar aºa cum se întâmplã de fiecare datã când e vorba de împiedicarea de greºeli, subiecþii au tãria de a se ridica ºi de a merge mai departe. Ca ºi când nimic nu s-a întâmplat. |