Cine s-a aşteptat la vreo minune din partea Raportului de ţară este naiv sau se preface a nu vedea cu ochii săi ce este evident pentru toţi ceilalţi.  De aici şi emoţia şi fiorul cu totul nejustificate ce au precedat op-ul Comisiei Europene.  Pentru că ceea ce am aflat cu toţii, miercuri, era previzibil: nu avem - şi nu vom avea - o economie funcţională de piaţă, atâta timp cât bugetul va continua să alimenteze găurile negre ale economiei, cât timp nu vom fi privatizat sectoare importante sau instituţii-cheie!  Asta este prima şi cea mai importantă dintre concluziile care se desprind din Raport. Cine doreşte să vadă jumătatea (sau cât o fi) plină a paharului, se va consola cu ideea că ceea ce pare mai important, esenţial, este rezolvat: criteriile politice.  Acestea sunt îndeplinite.  Neîndeplinit rămâne modul în care acestea funcţionează pe câteva paliere esenţiale: administraţia, justiţia, procesul legislativ.  Toate acestea au impact negativ, inclusiv asupra mecanismelor pieţei.  Degeaba vom veni cu argumentul că ceea ce ni se refuză nouă a fost deja acordat altora, sau că alţii ne-au acordat ceva ce nu ne acordă încă Uniunea.  Este limpede că atâta timp cât justiţia va funcţiona în maniera defectuoasă care o face, în ochii populaţiei, să apară ca una dintre instituţiile cele mai lipsite de credibilitate, afectând însuşi fundamentul edificiului democratic, nu vom putea fi compatibili cu Uniunea Europeană.  Nici remedierea, în linii mari, a acestor disfuncţionalităţi nu schimbă sensibil situaţia, dar crează cu totul alte premise pentru drumul pe care-l avem de urmat. Raportul de ţară al Uniunii Europene este un document complex, care se refuză a fi receptat în alb şi negru.  El are nuanţele necesare pentru a-l face util şi stimulator.  De aceea, tentaţia Puterii de a-l citi doar în alb şi a Opoziţiei, de a-l recepta în negru, sunt contraproductive pentru efortul comun pe care-l avem de făcut pentru atingerea unui obiectiv important pentru ţară, şi nu pentru un anumit grup de persoane.  Disputa pro şi contra este, în aceste condiţii contraproductivă.  Singura variantă valabilă rămâne aceea a unei receptări obiective, concomitent cu găsirea, rapidă, a celor mai bune căi pentru a transforma punctele slabe în puncte tari şi pentru a face din momentul 2007 o realitate palpabilă.