Mi-am amintit, fãrã sã vreau, de sloganul cam fãrã noimã al reclamei pentru o marcã de vodcã, recepþionând declaraþiile ºi comentariile produse dupã întâlnirea de marþi dintre preºedinte ºi premier, pe tema rãs-discutatã a alegerilor anticipate. Deºi s-a consumat între patru ochi, aceasta este prima confruntare publicã a celor doi lideri. Publicã, în sensul cã ea a fost intens mediatizatã ºi pregãtitã, vreme de mai bine douã luni. În toatã aceastã perioadã în care a deþinut capul de afiº al comentariilor politice, premierul a fãcut uz de întregul arsenal al puterii sale de convingere pentru a explica de ce este nevoie de aceste alegeri. La rândul sãu, prudent cum îl ºtim, preºedintele n-a rostit niciodatã 'un nu hotãrât', a spus cã problema trebuie discutatã ºi analizatã pe toate feþele, neomiþând însã sã adauge care este pãrerea sa personalã. Schimburile indirecte de replici au culminat cu cel direct, de la Copenhaga, unde preºedintele a zis cã nu e convins de necesitatea anticipatelor, iar premierul a adãugat cã el sperã sã-l convingã pe preºedinte cã convingerea sa nu e prea convingãtoare. Nu ºtim, deocamdatã cel puþin, ce-au discutat cei doi, preþ de patru ore - adicã tot atât cât a stat Bush la Bucureºti. ªtim doar cã la finele întâlnirii în care fiecare a intrat cu pãrerea sa, au ieºit împreunã cu convingerea - mai mult sau mai puþin solidã - cã anticipatele 'nu sunt o prioritate' pentru România. Deocamdatã. Cã altele sunt prioritãþile - inclusiv, sau mai ales - 'o remaniere semnificativã'. Evident cã ambii termeni - prioritate ºi semnificativã - suportã nuanþe. Dacã anticipatele nu constituie o prioritate acum, nu vor constitui nici pânã în 2004, ceea ce înseamnã cã nu mai meritã sã vorbim despre ele. Aici rolul preºedintelui - deþinãtorul 'cheii' de deschidere a acestei porþi - cam înceteazã. Pentru cã remanierea, semnificativã sau nu - este o chestie care priveºte Executivul. Premierul a spus-o cu o iritare bine stãpânitã la finele întâlnirii. Aici, deci, dl preºedinte poate sã dea sfaturi, de fãcut facem noi treaba, cum ar veni. Cum spuneam, întâlnirea de la Cotroceni, reprezintã prima confruntare publicã a celor doi poli de putere. Din aceasta a ieºit învingãtor preºedintele, prin încãpãþânarea cu care ºi-a susþinut punctul de vedere. O încãpãþânare care poartã, pe undeva ºi pecetea unor frustrãri în serie, determinate de filosofia unora dintre subordonaþi dlui Nãstase, care l-ar dori pe preºedinte ceva mai liniºtit: adicã sã stea la el, la Cotroceni, sã dea medalii, dar sã ne lase sã lucrãm în liniºte, la adãpostul anticipãrii. De cealaltã parte este 'meritul' echipei prezidenþiale de a-l fi întãrit (ºi întãrâtat!) pe dl Iliescu într-o poziþie care este legatã direct de destinul lor public de dupã anticipate. Din acest amestec de interese generale ºi private, rezultã o situaþie care va da bãtãi de cap tuturor pãrþilor ºi va prilejui o serie întreagã de gesturi vindicative. Cu consecinþele de rigoare pentru mersul lin al Reformei...
|
|
| Accesari:
2567
|
Adauga o opinie