Un psihanalist serios ar putea depista în comportamentul primarului din Constanþa, efectele unei copilãrii încãrcare de frustrãri. Micul Mazãre a fost poate nevoit sã înfrunte nu doar bãºcãlia colegilor ºi a tovarãºilor de joacã pe seama numelui încã netransformat în renume, dar ºi lipsa de performanþã a unei constituþii fragile, ceea ce face, în mediul acesta, ca subiectul sã fie confruntat cu umilinþa de a fi printre ultimii aleºi în feluritele echipe constituite pe terenul de joacã. De regulã, personalitãþile de acest tip compenseazã printr-o imaginaþie bogatã: nepriceperea în stãpânirea mingii de fotbal se tranformã, în planul fanteziei, în virtuozitate. Miºcându-se mai greu pe uscat, micul Mazãre s-a imaginat un as al ambarcaþiunilor marine. Prost îmbrãcat în viaþa de fiecare zi, s-a autoproiectat în varii costumaþii carnavaliste. Silit sã vieþuiascã în mediul ostil al unei þãri cu ierni reci, ºi-a proiectat propriul eu în peisajele exotice ale tãrâmurilor de peste mãri ºi þãri. Cea mai importantã frustrare - cea fizicã - s-a compensat, la adolescenþã, în opþiunea pentru gazetãrie. Era modul în care putea sã-i domine pe cei care-i amãrâserã copilãria ºi sã-ºi arate forþa ce fusese absentã în arena de trântã. În continuare, biografia viitorului primar al Constanþei pare desprinsã dintr-un manual de psihiatrie. Toate frustrãrile copilãriei ºi adolescenþei s-au cuantificat într-un anume tip de comportament ºi în diferite opþiuni. De aici pasiunea sa pentru sporturile nautice, pentru maºinile performante, pentru plajele argintii ale Copacabanei, pentru dansatoarele de samba ºi pentru croazierele individuale de tip Bond pe marea din proximitate. Practic, odatã devenit matur ºi dobândind mijloacele prin care sã-ºi demonstreze superioritatea faþã de cei din jur, ºi-a putut transpune în realitate fanteziile. Haina obligaþiilor de primar a început sã devinã tot mai incomodã, iar înregimentarea politicã de nesuportat. Pornind la drum ca independent s-a înrolat în oastea social democratã din raþiuni de protecþie: pândit de "câinii lui Bãsescu", pentru presupuse fapte alãturi de lege ºi regulamente a avut nevoie de un sprijin pe care l-a gãsit tocmai la cei pe care-i combãtuse cu cel mai mult zel la începuturile sale politice. A acceptat tutela lui Geoanã convins cã, alãturi de trupa celorlalþi baroni locali, devine el însuºi un protector ala cestuia. Cât despre convingeri politice, în crezul sãu acestea nu existã: ubi bene, ibi... partidul meu, ar putea el sã parafrazeze dictonul clasic.
Odatã cu episodul uniformei militare germane, propensiunea lui Mazãre pentru o existenþã de carnaval intrã într-o fazã acutã. Nu e primul politician care face pe top-modelul. A mai fãcut-o ºi Tãriceanu. Doar cã Mazãre a ales uniforma nepotrivitã la momentul nepotrivit. Admiraþia faþã de (foto) modelul german poate fi suspectatã de un anumit tip de nostalgie. Nu neapãrat una antisemitã, cum s-a grãbit sã tragã spuza pe turta sa "candidatul fantastic" la Preºedinþie Nati Meir. Era una dacã Mazãre defila în pas de gâscã în propriul dormitor sau în sufragerie - la urma urmelor existã o sumedenie de fetiºuri, de la pampers pânã la lenjeria de damã - ºi alta cã a fãcut-o pe catwalk ºi într-o manifestare publicã. Nu mai poate fi acceptatã ca o toanã de copil întârziat, dupã cum nici tãcerea ºefilor sãi (de partid) nu mai poate fi justificatã prin prisma lui "treaba lui ce face în timpul liber. Totul e sã nu vinã îmbrãcat astfel la ºedinþele de partid"...
Radu Von Mazãre, Gauleiterul Constanþei a cãlcat de data asta pe bec, punându-ºi în cap nu doar pe votanþii lui Nati Meir, dar ºi pe "spectatorii" de la Est ºi Vest, laolaltã. ªi, zãu, cã nu ºtiu pe unde va scoate, de data asta, tunica cu însemne... indiene...