Lunga agonie a þãrãnismului politic va fi marcatã, în toamnã, de un congres extraordinar pus la cale de “aripa Pavelescu”, al cãrui principal eveniment va fi constituit de candidatura unicã a lui Radu Vasile.
Aceasta a parcurs, în ultima perioadã, un traseu marcat de probleme de sãnãtate ce au necesitat complicate intervenþii chirurgicale întreprinse în strãinãtate, rezolvate în mare – de unde ºi revenirea apetitului politic. Radu Vasile reapare dupã o lungã absenþã, tinzând la preluarea controlului unui partid care l-a rejectat în 1999, odatã cu “lovitura de stat” a lui Constantinescu, cel care i-a obþinut demisia în schimbul unor promisiuni neonorate. Þãrãnist încã de la (re)începuturile partidului, simpaticul profesor universitar de istoria economiei a fãcut figurã aparte într-o formaþiune dominatã de venerabilii cãliþi în puºcãriile comuniste, încremeniþi în proiectul rãzbunãrilor mãrunte ºi al orgoliilor nesatisfãcute. ÃŽn noiembrie ’96, odatã cu victoria CDR-ului, se pregãtea sã preia funcþia de premier, pe care i-a suflat-o, însã, de sub nas, Constantinescu, cucerit la vremea respectivã de farmecul lui Ciorbea. ªi-a atins obiectivul abia când partidul, excedat de nehotãrârile fostului lider sindical, l-a trimis pe acesta la munca de jos, performanþã obþinutã cu sprijinul direct ºi total al celui mai zurbagiu PD-ist. Acelaºi care avea sã devinã mâna dreaptã a noului premier, visãtor ºi plezirist. Pentru cã politicianul Bãsescu a fost creaþia lui Vasile, cel care i-a încredinþat o serie de atribuþii-cheie ale cabinetului sãu. ªi cum nici o faptã bunã nu rãmâne nepedepsitã – vorba doamnei Udrea – cãzut în dizgraþie, Vasile n-a gãsit nici o înþelegere atunci când fostul sãu colaborator a ajuns pe caii mari ai Alianþei D.A. Inclus, pe ultimii metri, pe listele parlamentare ale PD, îndeplinindu-ºi ultimul mandat de senator, Radu Vasile s-a întors, dupã 2004 la uneltele sale universitare ºi literare.
Ce înseamnã aceastã revenire? O tresãrire de orgoliu? Sau o decizie pragmaticã, de reinserare în algoritmul politic al momentului, chiar dacã pe o mârþoagã deºelatã de prea mulþi cãlãreþi fãrã vocaþie ºi pricepere? |