Dacă după audierile şi votul dat guvernului Croitoru te-ai fi aşteptat ca investirea guvernului Boc IV să fie una la limită, cu emoţii pentru coaliţia realizată cu atâtea dificultăţi din minorităţi şi transfugii-independenţi. n-a fost deloc aşa. Cabinetul a primit un vot confortabil, la care a contribuit, din proprie iniţiativă şi contra indicaţiilor de partid, un număr de vreo 40 de pesedişti şi liberali care privesc cu jind la masa plină de fonduri (câte mai sunt) a Puterii.

Ce a rezultat din acest vot? În primul rând, ieşirea din scenă a unor politicieni de ocazie, rătăciţi la acest nivel: panglicarul Paleologu – veritabil «accident » la Cultură, inginerul Pogea, ministru de Finanţe de seral, doamna Plăcintă, soluţie de avarie pentru defecţiunea Ridzi şi dl Stănişoară, singur pentru generalii hârşiţi în războaie de birou. În al doilea rând, instalarea confortabilă în fotoliile de orchestră ale Executivului a veritabililor independenţi (vorba lui Ponta) : Videanu, Blaga, Berceanu, Udrea şi chiar Sandu. Sunt miniştrii asupra cărora n-a plutit niciun norişor de incertitudine, fiind consideraţi stâlpii de rezistenţă politică ai edifciului reproiectat de trei ori până acum. Ei constituie, în acelaşi timp, şi ordonatorii celei mai importante părţi a bugetului, putând dispune nestingheriţi de direcţiile pe care vor fi drenate fondurile publice.

O a doua categorie o constituie noii veniţi, cei care primesc acum botezul executiv. Intră aici ministrul de Externe Baconschi (un tehnocrat), cel al Educaţiei, Funeriu, sau cel al Apărării, Oprea, toţi fiind, de fapt, oamenii lui Băsescu, impuşi în mod expres, în schemă de către acesta. Despre Predoiu şi Vlădescu, fosti liberali convertiţi la un soi ciudat de independenţă, se poate spune că ar constitui “nada” pentru atragerea unei disidenţe liberale mai cuprinzătoare de partea democrată. Despre Şeitan sau Dumitru nu se pot spune prea multe, dată fiind absenţa CV-ului lor politic. Se poate spune însă faptul că din structura de rezistenţă a guvernului va face parte cu siguranţă eşalonul udemerist: şi Bela, şi Borbely şi Hunor şi Czeke sunt oameni serioşi, asupra cărora n-au planat suspiciuni de incompetenţă şi care – în cazul în care necesităţile specifice ale partidei maghiare vor fi satisfăcute - se va putea conta pe eficienţa lor.

Trăgănd linie, putem spune că Guvernul Boc IV îşi datorează operativa intrare în pâine lehamitei generale faţă de tribulaţiile politice care ne-au mâncat un an, scurs degeaba. Cât va fi de eficient şi cât de justificată validarea sa, vom avea tot timpul să vedem.