Viaþa le potriveºte uneori, într-un mod la care nici nu te-ai gând. Iatã, de pildã, preºedinþia Senatului, unde a fost ales alaltãieri dl Mircea lonescu. Cine încearcã sã þinã o evidenþã a celor care s-au perindat pe acest scaun poate avea surpriza sã constate cã dupã Rene Radu Policrat - primul preºedinte, în calitate de decan de vârstã - au urmat, în ordine, Alexandru Bârlãdeanu, Oliviu Gherman, Petre Roman ºi - culmea - al cincilea: Quintus – Mircea Ionescu! Nu-mi amintesc cu exactitate pe ce bazã ºi-a adãugat venerabilul politician acest pseudonim literar, dar cred cã a fost de bun augur. Domnia sa devine astfel al cincilea „al doilea om din stat" – deoarece Constituþia noastrã are aceastã curiozitate de a fi fãcut un preºedinte de rezervã din titularul fotoliului de la Senat.
Alegerea domniei sale a fost cu „cântec". Nu în ce-l priveºte. Devenind vacant scaunul domnului Roman prin trecerea sa la Externe, acesta a fost revendicat, mai întâi de ex-premierul Vasile, ca o reparatie (moralã) pentru gonirea sa din fruntea Guvernului.I-a fost promis de cãtre un preºedinte prins la strâmtoare ºi care nu prea avea calitatea de a face astfel de promisiuni (ceea ce au ºi dorit sã-i demonstreze talibanii þãrãniºti). Redevenit vacant, fotoliul a fost disputat de un liberal ºi de un democrat. Faptul cã votul i-a dat câºtig de cauzã dlui Quintus mi se pare logic. Domnia sa este unul dintre cei mai echilibraþi, mai ponderaþi ºi mai respectaþi politicieni în exerciþiu. Lui i se .datoreazã, pânã la urmã istorica reunificare a liberalilor (într-un moment în care se fãrâmiþeazã aliaþii lor,þãrãniºtii). ªi poate nimeni altul mai bine ca el nu va reuºi sã manevreze barca Senatului printre stâncile perfide ale luptei politice dintre o Putere tot mai slãbitã ºi o Opoziþie tot mai agresivã. Pe aceºti ultimi metri ai actualei legislaturi sunt sigur cã dl Quintus va reuºi sã scoatã de la confraþii sãi tot ce se mai poate scoate în materie de legi importante, absolut necesare pentru funcþionarea statului. Marea sa experienþã de viaþã, autoritatea politicã ºi - poate nu în ultimul rând - umorul sãu fin ºi subtil vor fi tot atâtea argumente prin care-ºi va putea încheia o carierã începutã, în mod paradoxal, într-un moment al existenþei când alþii o sfârºesc.
|
| Accesari:
2178
|
Adauga o opinie