Atunci când, în 96 pe culmea valului schimbãrii s-a aflat presa, toatã lumea a fost convinsã de faptul cã ostilitatea cvasitotalitãþii media faþã de fosta Putere ºi disponibilitatea arãtatã constant Opoziþiei s-au aflat la baza votului ce a dat câºtig de cauzã coaliþiei. Relaþiile tradiþional proaste ale achipei Iliescu cu ceea ce s-a acreditat a fi "o anumitã parte a presei", determinatã nu doar de aroganþa celor ce se aflaserã în fruntea bucatelor neîntrerupt de la Revoluþie, ci ºi de defecþiuni majore de comunicre, orgolii ºi irascibilitate, au fost considerate, de cãtre reputaþi analiºti, responsabile de trecerea în Opoziþie a PDSR ºi de enorma aºteptare pe care populaþia a manifestat-o faþã de noua Putere. În perioada care a urmat s-au produs douã fenomene. Primul - "luna de miere" a mariajului Presã-Putere a durat doar pânã în momentul în care amatorismul ºi fripturismul noii echipe a început sã fie atât de evident, încât sã nu mai poatã fi trecut, cu bunãvoinþã, în contul unei necesare tranziþii. Algoritmul ºi tribulaþiile vulgare ce l-au însoþit a devenit principalul cal de bãtaie pânã ºal acelor publicaþii sau canale de media care se remarcaserã printr-un angajament de necontestat faþã de anumite verigi ale noii administraþii, care n-a reuºit sã depãºeascã ofuscarea faþã de atacuri ºi sã nu-ºi arate deschis dezamãgirea faþã de trecerea presei în tabãra adversã. Doi - de fapt nu despre asa ceva era vorba. Paradoxal sau nu, nici pe timpul Opoziþiei PDSR nu a reuºit sã câºtige de partea sa mass-media. Doar cã locul ostilitãþii fãþiºe l-a luat indiferenþa sau neutralitatea. Pe acest fond, PDSR a reuºit sã revinã în conºtiinta electoratului pe poziþia care sã-i dea dreptul sã aspire la un nou exercþtiu al Puterii. Fomaþiunea dlui Iliescu - ºi, destul de probabil, dl Iliescu însuºi - revin la putere fãrã presî! Este, pentru mulþi dintre cei care s-au crezut unºii lui Dumnezeu pe pãmânt ºi surse infailibile de adevãruri eterne, o mare dezamãgire. O dezamãgire care va alimenta viitorul val de ostilitate fãþiºã de care va beneficia PDSR-ul într-un viitor care nu promite sã-i ofere prea multe ºanse de succes. Ajungem, în mod necesar la concluzia cã ãn '96, ca ºi în 2000 nu presa a fost puterea care sã basculeze evenimentele. Ci electoratul. Acelaºi electorat care atunci dorea o schimbare pe care astãzi e nevoit sã recunoascã a nu se fi produs. Sau a fi produs într-un sens regretabil.