Când l-am întrebat pe preşedintele Iliescu, la ultima emisiune 'Starea naţiunii', de pe România 1: 'Nu vă e teamă că RADET e doar un simptom a ceea ce se întâmplă la scară generală?  Ieri a fost anunţată demisia directorului general al PETROM.  Nu vă e teamă că şi acolo este posibil să se fi întâmplat acelaşi lucru?  Că vom descoperi, peste vreo două săptămâni că a fost şi acesta un sat fără câini?  Şi că nimeni nu s-a deranjat, vreme de 13 ani, să arunce o privire peste ceea ce se întâmplă acolo?' - nu ştiam că previziunea sumbră urma să mi se îndeplinească cu maximă exactitate.  Iată, după doar două săptămâni, arestarea lui Medinţu, de la Arad, şi ridicarea vălului infracţional de pe o serie de afaceri cu petrol, pune în evidenţă o realitate sumbră: PETROM are toate şansele - pe măsură ce organele de control vor 'săpa' prin documentele sale - să devină cea mai mare panama din istoria afacerilor dubioase postrevoluţionare.  Cine se lasă înşelat de aura de eficienţă care a fost instalată interesat în jurul siglei celei mai mari companii naţionale - cea care furnizează cei mai mulţi bani la buget - înseamnă că nu realizează dimensiunea reală a profitului pe care ar fi trebuit să-l reducă extragerea şi vânzarea petrolului.  Vă amintiţi că, ani la rând, o serie întreagă de firme private, cu susţinere politică, au prosperat vânzând scump petrolul pe care-l achiziţionaseră ieftin de la Petrom, sau pe care uitau să-l mai plătească?  Cu banii Petromului, adică ai statului, s-au ridicat hoteluri de lux pentru protipendadă, s-au construit alte afaceri sub alte identităţi pentru a se pierde urma banilor, iar datoriile au trecut, elegant, la datoria publică sau la recuperarea lor super-parţială prin AVAB.  S-ar putea spune că petrolul statului a contribuit substanţial în aceşti ani la edificarea societăţii capitaliste prin transferul dubios spre firme private a beneficiilor care ar fi trebuit să revină proprietarului de drept.  Ingineriile financiare, cumetria fără culoare politică, teama sau iresponsabilitatea diriguitorilor domeniului au făcut ca PETROMUL cel eficient să reprezinte o ficţiune clădită pe paguba ce greu ar putea fi estimată şi care se plimbă prin conducte fără a putea fi vreodată stopată şi pusă în evidenţă. Puşculiţa PETROM, spartă acum de ciocanul lui Medinţu şi al complicilor săi, vă arată că golul din interior nu reprezintă altceva decât ceea ce lipseşte din buget, din nevoi şi din nivelul de trai al tuturor românilor.