Când vine vorba despre purtãtorul de cuvânt, ca persoanã, ne apare brusc În faÞa ochilor figura chinuitã de migrene a ambasadorului Chebeleu, pe fond albastru, Încercând sã traducã naÞiunii spusele sau intenÞiile prezidenÞiale. Imaginea rezistã pentru cã ne-a apãrut pe ecrane vreme de un mandat Întreg ºi pentru cã titularul acestor funcÞii a avut un stil al sãu.

Nu are rost sã zãbovim asupra ideii cât de potrivit sau de nepotrivit a fost acest stil. Cert este cã el a implementat În public ideea cã un preºedinte are nevoie sã fie tradus pe ÎnÞelesul poporului. Cred, cel puÞin, cã aceasta a fost socoteala pe care ºi-a fãcut-o dl Constantinescu atunci când, odatã instalat la Cotroceni, ºi-a fãcut cunoscutã intenÞia de a nu apela la serviciile unui purtãtor de cuvânt. Drept urmare, nici n-a avut. Pânã - zilele trecute. Faptul cã dl preºedinte s-a rãzgândit asupra ideii pe care o nutrea fatã de relaÞia sa cu naÞiunea exact În momentul În care sondajul CURS indica o nouã pierdere, drasticã, de teren În Încrederea electoratului, poate sã fie o simplã coincidentã. Poate Însã sã nu fie. Este posibil ca experimentul Încercat de dl preºedinte sã fie co-rãspunzãtor de regresul Înregistrat ºi aici aº exemplifica doar prin câteva dintre declaraÞiile fãcute În direct Înainte ºi dupã declanºarea conflictului din Kosovo. Este posibil ca trecerea reacÞiilor la nivel Înalt prin filtrul comunicatelor ºi al declaraÞiilor purtãtorilor de cuvânt sã netezeascã sau sã elimine inadvertenÞele de text, sã funcÞioneze ca un soi de filtru. Iar faptul cã la case mari practica este frecventã, mai ales În situatii de crizã, mã face sã cred cã decizia de ultimã orã a preºedintelui este una inspiratã. Cu atât mai inspiratã cu cât orice gafã poate fi datã, automat, pe seama purtãtorului de cuvânt, care n-a ÎnÞeles ce a vrut sã spunã preºedintele.

Nu ne rãmâne decât sã-i urãm noroc dlui Popescu. Are nevoie.