Instituþia purtãtorului de cuvânt a fost o noutate absolutã în România postdecembristã. În societatea din care veneam nu era nevoie de aºa ceva. Ce era de spus, spunea cea mai autorizatã voce a patriei.Rãspunzând rigorilor democraþiei, guvernul român a instituit aceastã demnitate imediat dupã Revoluþie. Primul purtãtor de cuvânt a fost un ziarist de televiziune - Cristian Unteanu - care transmitea mesajele premierului Roman, în special ziariºtilor strãini. Pentru scurt timp. Sarcina a fost apoi preluatã direct de premier ºi dusã, pânã la îndepãrtarea lui Adrian Sârbu, de la cârma Departamentului de Comunicare, dupã un scandal de presã destul de obscur. Noul ºef al departamentului a devenit, automat, ºi purtãtor de cuvânt ºi a fost, probabil unul dintre cei mai potriviþi pentru rolul de 'paratrãznet' pe care era obligat sã ºi-l asume: Bogdan Baltazar.
Lui i-a urmat Caius Dragomir - un personaj absolut inodor ºi incolor, chiar dacã Roman a vãzut în el un personaj potrivit pentru preºedinþie la alegerile din '92. Dupã Dragomir a venit Mihnea Constantinescu - este ºi astãzi în structura Executivului, dupã ce-a trecut o perioadã ºi pe la Externe. Rãsturnarea guvernului Roman de cãtre mineri a deschis calea spre aceastã funcþie femeilor: Stolojan a avut douã purtãtoare de cuvânt - pe Iolanda Stãniloiu ºi pe Virginia Gheorghiu - douã persoane care aveau sã aibã un cuvânt de spus în politica româneascã de dupã aceea. Spre deosebire de antecesorii sãi, Vãcãroiu n-a prea pus preþ nici pe comunicarea cu presa ºi nici pe purtãtorii sãi de cuvânt, între care a figurat ºi actualul director al Rompres, Mihai Roºca.
Schimbarea din '96 a adus cu sine un val de purtãtori de cuvânt, recoltaþi în general din presã: Ciorbea a avut-o pe Doina Jalea, de la Radio; Vasile - pe Rãsvan Popescu, cel care reuºea performanþa sã-ºi critice ºeful pe la briefinguri, Isãrescu i-a avut pe Gabriela Vrânceanu Firea (acum la Antena 1) ºi pe Ionuþ Popescu (acum ministru de Finanþe). În fine, Adrian Nãstase ºi-a împãrþit mandatul între Claudiu Lucaci (venit de la televiziune) ºi Despina Neagoe (venitã de la Cluj).Tãriceanu a ales-o pe Oana Marinescu. Destul de puþin cunoscutã - mai ales cã în ultimii ani a lucrat pentru o ambasadã - aceasta nu are o sarcinã uºoarã. Pentu cã predecesoarea ei a fãcut din instituþia respectivã - inclusiv din serviciul de presã al premierului - o instituþie 'partinicã', cu comunitatea gazetãreascã împãrþitã în 'prieteni' ºi 'neprieteni' ºi cu (ne)comunicãri pe mãsurã.
Purtãtorul de cuvânt va trebui sã se redefineascã, mai ales prin prisma conceptului bãsescian de 'eliberare' a presei de sub jugul hachiþelor ºi intereselor antagonice ale celor care doresc sã-ºi medieze astfel dialogul cu naþiunea.
|