Sunt nevoit - realitatea mă obligă - să fac din nou recurs la un banc celebru: cel cu Iţic şi Rabinul. Îţic o ducea prost. Din cauza crizei, afacerile nu mai mergeau, familia se mărea aproape în fiecare an, starea locativă era dezastruoasă. Bietul om simţea că înnebuneşte de griji. După tradiţie s-a dus la Rabin să-i ceară sfatul: „Rabi, nu mai pot! Ce să fac?”. „Ai porc?” – îl întreabă rabinul. „Da!”. „Şi unde-l ţii?”. „Păi unde să-l ţin, în cocină!”. „Bagă - l în casă”, spune rabinul „şi vino la mine peste o săptămână!”. Zis şi făcut. Bagă Iţic porcul în casă şi trăieşte cele mai cumplite zile din viaţa sa de bugetar: Nevasta, copiii, porc, toţi la grămadă în apartamentul unicameral pe care-l deţinea cu chirie. Când vine sorocul, se întoarce la Rabin. „Ei, cum e?” – îl întreabă acesta. „Rabi, n-am cuvinte: coşmar! Este imposibil să trăieşti în condiţiile astea. Nu-mi rămâne decât să mă sinucid!”.”Stai aşa, nu te sinucide: scoate porcul din casă şi vino peste o săptămână.” După o altă săptămână Îţic vine. Are un cu totul alt aer. În ochi îi licăreşte optimismul. „Rabi, nu ştiu cum să-ţi mulţumesc! Niciodată nu mi-am închipuit că se poate trăi atât de bine! Fără porc în casă!”

Dacă facem un exerciţiu de imaginaţie şi înlocuim Rabinul cu profesorul (de drept constituţional) Boc, iar pe Iţic cu poporul român (scuzaţi enormitatea) vom obţine o fabulă mult mai apropiată de realitate. „Porcul” pe care ni l-a băgat Boc în case este tăierea de 25 % din leafă. După 1 ianuariue, tot el ne promite că-l scoate cu o creştere a salariilor de 15 %. Între o tăiere (mare) şi o creştere (mică) este evident că tot românul se va simţi ca Iţic după evacuarea porcului!

Deocamdată, însă, creşterea evocată rămâne pur teoretică. Nu ştiu de unde va creşte dl Boc lefurile bugetare, atâta timp cât bugetul pe 2011 nu ne oferă nici un indiciu care ar putea să ducă cu gândul la vreo creştere economică. Investiţii – ioc! Consum sporit - din ce? Încasări la buget – doar în visele frumoase ale dlui Jeffrey Franks. Ar fi în logica lucrurilor, ca purceaua bunăstării să fie găsită moartă în coteţ de subfinanţare, înaintea festinului teoretic pe care ni-l promite o guvernare care nu mai are nici o credibilitate.