Exact în ziua în care delegaþia noastrã revenea de la Consiliul JAI, de la Bruxelles cu coada între picioare – punctul de vedere al olandezilor ºi finlandezilor impunând o amânare sine die a deciziei referitoare la intrarea României ºi Bulgariei în Spaþiul Schengen, ministrul de Externe (unul dintre pilonii de bazã ai acestui proces) îºi adresa cu seninãtate „felicitãri pentru ce-am fãcut în privinþa Schengen”. Adicã pentru atragerea fondurilor europene în vederea modernizãrii reþelei consulare la standardele Uniunii. Cu alte cuvinte – dl Baconschi, la fel ca ºi dl Igaº, ºi-a „fãcut temele”. Pe valul acesta de automulþumire mã aºtept sã iasã ºi dl Igaº ºi sã se felicite cãlduros pentru atragerea altor fonduri europene, cu care au fost dotaþi cei din poliþia de frontierã, ca sã-i depisteze pe imigranþii clandestini – ºi aici e vorba de tehnica ultraperformantã, cu costuri astronomice, furnizatã de celebra EADS, cu care au fost înlocuite binoclurile ºi câinii dresaþi, consideraþi depãºiþi. Mã duce gândul cã ne-am procopsit în felul acesta cu aceleaºi dotãri de care dispun grecii, prin frontierele Schengen ale cãrora trec 90% din imigranþii ilegali ce poposesc în Europa, sau cei 10% care intrã prin Italia sau chiar prin Olanda cea nemulþumitã de alþii.
Cu alte cuvinte, privit dinamicului nostru diplomat-ministru, Schengen a fost un succes. O temã exemplar fãcutã. Doar cã inutilã. ªi pãguboasã! Pentru cã toate cheltuielile (n-au fost aici doar bani europeni!) fãcute în vârf de crizã se dovedesc acum profund inutile. Pe fondul actual, ne descurcãm minunat cu ce aveam. Nu era nevoie sã ne dotãm cu accesorii de lux cu care sã luãm faþa feluriþilor inspectori.
Problema este, însã, alta. Dincolo de tematica tehnicã, existã ºi o alta mai subtilã. Ea þine de sensibilizarea partenerilor noºtri. Se ºtia foarte bine cã avem nevoie de unanimitate pentru o decizie favorabilã. Se ºtiau ºi motivele de nemulþumire ale partenerilor dificili – în special de cele ale finlandezilor, cotropiþi de þiganii noºtri mai ceva ca de diviziile lui Stalin. Nu s-a fãcut nimic însã pentru a aborda subiectele ºi a deschide porþile de îneþelegere pentru rezolvãri viitoare. Dl Baconschi, diplomat erudit ºi multilingv, putea sã facã asta. Nu putea dl Igaº, care se descurcã cu dificultate ºi în limba proprie (o declaraþie amuzantã, de joi: „voi continua discuþiile cu Haga ºi Helsinki pentru gãsirea unui compromis!” Cum? ÃŽn ce limbã? Cã la nici o reuniune internaþionalã nu-ºi scoate cãºtile de la urechi ºi nu rosteºti vreo vorbã!).
Aºa cum se întâmplã mai mereu, ne trezim în ajunul Ignatului cã purceaua interesului nostru e moartã în coteþ. De foame: luaþi cu operaþiunea ascuþirii cuþitelor ºi cu redactarea meniului, am uitat sã o mai hrãnim! |